Ce vor să facă autoritățile locale din Bușteni cu Parcul Natural Bucegi (plan de management)

          Multă lume a fost nemulțumită de noul plan de management al Parcului Natural Bucegi, majoritatea comentariilor negative vizîndu-i pe cei de la administrația parcului și pe directorul Horia Iuncu. Pe acest fond de nemulțumire, autoritățile locale din Bușteni merg și mai departe, anunțînd că vor ataca planul de management în instanță, dacă nu va fi schimbat în concordanță cu propunerile lor, propuneri detaliate într-un articol apărut în Ziar de Bușteni, acum vreo trei săptămîni. Foarte puțină lume a comentat, însă, pe marginea propunerilor din acel articol din Ziar de Bușteni, ceea ce mă face să cred că foarte puțină lume a citit cu atenție articolul respectiv, de la început pînă la sfîrșit. Eu l-am citit, iar după ce am terminat, a trebuit să îl mai citesc o dată, pentru că nu îmi venea să cred ce am citit. Dacă ați rămas cu impresia că, în scandalul dintre autoritățile locale din Bușteni și administrația parcului, Horia Iuncu ar fi principalul personaj negativ, ar fi bine să citiți în continuare, pentru că, în realitate, lucrurile stau exact pe dos. Iată o parte din propunerile Consiliului Local Bușteni de modificare a planului de management al Parcului Natural Bucegi (dacă textul vi se pare prea lung, vă puteți uita doar la titlurile îngroșate ale paragrafelor):

          1. Drumuri asfaltate pînă pe vîrfurile Coștila și Caraiman. Se propune continuarea DJ 713 (zis și ”Transbucegi”), de la bariera de la Piatra Arsă, pînă la Babele și, mai departe, pînă la releul de pe vîrful Coștila, dar și o ramificație pînă pe vîrful Caraiman (vîrful pantei din spatele Crucii). Și spun ”drum asfaltat” pentru că pînă la releul de pe Coștila există deja un drum neasfaltat, care este, în prezent, închis circulației publice. Conform listei de propuneri venite din partea Consiliului Local Bușteni, acest drum asfaltat ar urma să deservească mai multe obiective, gen parcări de sute de locuri, heliporturi și o megabiserică, toate urmînd să fie construite în zona Babele-Coștila-Caraiman.

          2. Parcare uriașă la Babele, în apropiere de Sfinx. Care nu va produce poluare și nu va afecta negativ mediul, pentru că, după cum ni se spune, va fi ”ecologică”. În articolul din Ziar de Bușteni nu ni se explică, din păcate, care este diferența concretă dintre o parcare ”ecologică” și una ”neecologică”. Dar bănuiesc că acolo vor fi parcate doar mașini ecologice, care folosesc combustibil ecologic și produc doar gaze de eșapament ecologice, gaze ce vor contribui la împrospătarea aerului de munte. Iar gunoaiele care se vor strînge în jurul acestei parcări probabil că vor fi și ele tot ecologice. Altfel, de ce s-ar mai numi ”parcare ecologică”?

          3. Poiana Coștilei să fie băgată în ”zonă de intravilan”. Nu sînt specialist, dar termenul de ”zonă de intravilan” nici nu cred că există atunci cînd vorbim de zonarea parcului. Cu zonarea intravilan/extravilan au treabă administrațiile locale, nu administrația parcului. Ce vor să spună, probabil, e că ar vrea ca Poiana Coștilei să fie băgată în ”zona de dezvoltare durabilă”, iar ei, autoritățile locale, să o bage în intravilan (dacă nu o fi deja) și să se apuce să construiacă diverse lucruri acolo, pentru că acesta este principalul rol al intravilanului. În Ziar de Bușteni se spune ceva de ”spațiu verde”, ceea ce te duce cu gîndul la un fel de parc, dar de ce ar amenaja cineva un parc într-o poiană de munte, aflată la mai mulți kilometri de oraș? Deci bănuiesc că acolo nu e în plan numai un ”spațiu verde”, ci și niște construcții. Ce construcții, asta putem doar specula. Stîne turistice, pensiuni, vile private? Citisem mai demult într-un ziar că fotbalistul Adrian Mutu primise în Poiana Coștilei cadou, din partea primarului Savin, un teren de 2000 de metri pătrați, ca să își facă vilă. Oare vila lui Mutu o intra tot la categoria ”spațiu verde”? Sau poate, cine știe, își face vreo vilă ”ecologică”, la fel ca parcarea de la Babele. Bineînțeles, dacă se vor face vreodată construcții în Poiana Coștilei, proprietarii acestora vor avea nevoie și de un drum de acces asfaltat, prin pădure.
          Se mai spune în Ziar de Bușteni că, în ultimii ani, Poiana Coștilei a devenit ”o chestie neatractivă”, motiv pentru care nu ar mai trebui protejată. Este opinia lor, opinie cu care nu cred că mai este de acord aproape nimeni, în afară, poate, doar de cei care au diverse interese personale legate de acea poiană. Iar atunci cînd se face zonarea unui parc natural, aș prefera ca aceasta să se facă în funcție de opiniile unor specialiști, nu în funcție de opiniile unor inculți de prin primăriile și consiliile locale ale orășelelor de la poalele munților Bucegi. Dar chiar dacă ar fi așa, chiar dacă flora și fauna din Poiana Coștilei au fost distruse iremediabil, acea poiană tot are și va avea mereu o valoare peisagistică (concept care nu se rezumă numai la floricele), așa cum este ea acum, fără fiare, betoane și alte amenajări. Sînt, însă, foarte curios să aud ideile concrete ale autorităților locale din Bușteni, prin care vor să transforme Poiana Coștiei dintr-o ”chestie neatractivă”, într-un ”spațiu verde atractiv”, idei care nu pot fi puse în practică, se pare, decît dacă poiana este în intravilan și scoasă din zona de protecție integrală.

          4. Drum de acces pentru privatul care a cumpărat cantonul Jepi. În prezent, accesul către cantonul Jepi se poate face doar pe jos, pe poteci turistice marcate, din ambele sensuri. Către Piatra Arsă, poteca trece printr-o zonă deasă de jnepeniș, pe unde autoritățile locale din Bușteni ar dori crearea unui drum de acces. Nu se spune cît de lat și dacă va fi asfaltat, dar nu văd cum ar putea fi realizat drumul respectiv fără a se rade o mare parte din jnepenii de pe marginea acelei poteci. Înainte de a fi avertizați/amenințați/șantajați cu posibilitatea ca, în cazul că nu i se construiește drumul de acces, noul proprietar al cantonului Jepi să închidă cu un gard poteca turistică Jepii Mari, sîntem întrebați cum se va putea reabilita sau transforma în ”ceva” cantonul Jepi, fără drum de acces. Însă întrebarea corectă era alta: de ce a fost vîndut cantonul Jepi, dacă nu exista posibilitatea de a face un drum de accces? De ce nu i s-a spus proprietarului, înainte de a i-l vinde, că s-ar putea să fie imposibilă realizarea unui drum de acces în zona respectivă? Nu prea e normal să cumperi o proprietate pentru un anumit scop, iar după ce dai banii să afli că nu poți să folosești proprietatea în scopul respectiv, din cauza unor legi sau restricții în legătură cu care cel de la care ai cumpărat ”a uitat” să te informeze. Pentru așa ceva există și un cuvînt: escrocherie. Eu aș avea o altă sugestie pentru noul proprietar al cantonului Jepi: decît să creeze un scandal prin blocarea potecii Jepii Mari și să atragă atenția asupra sa și asupra tranzacției de vînzare-cumpărare a cantonului, o idee mult mai bună și mai productivă ar fi să îi dea în judecată pe escrocii care i-au vîndut cantonul, fără să îi ofere informații corecte și complete în legătură cu situația juridică a zonei în care este amplasat acesta.

          5. Valea Cerbului în intravilan. După cum am spus și mai sus, din cîte știu eu, din punct de vedere legal, administrația Parcului Natural Bucegi nu are nicio treabă cu intravilanul și extravilanul. Însă, din propunerile Consiliului Local Bușteni, putem intui cam care sînt planurile de viitor pentru Valea Cerbului: poineile de pe maginea drumului să fie folosite ca terenuri de construcții, posibil chiar cu lărgirea văii prin defrișarea pădurii de pe margini. Probabil multă lume știe deja că primarul Savin făcut cadou mai multor ”vedete” terenuri pe Valea Cerbului și că își dorește ca acolo, în viitor, să existe un cartier de vile. Sigur, în Ziar de Bușteni nu se spune nimic despre asta, ci doar despre posibilitatea ca, nu acum, ci așa, poate peste vreo 5-10-15 ani, să vină un investitor și să facă ”ceva civilizat”. Ce-o însemna ”ceva civilizat”… iarăși nu ni se explică. Pînă la urmă, cine definește ce este și ce nu este ”ceva civilizat”? Savin? Același Savin care doar acum cîțiva ani organiza pe Valea Cerbului festivaluri de motociclism care îi deranjau pe toți ceilalți turiști, pe o rază de mai mulți kilometri, și în urma cărora rămîneau șanțuri pline de noroi și vegetație distrusă? Din punctul meu de vedere, cred că pe Valea Cerbului este nevoie de protecție mult mai strictă decît pînă acum, care să presupună interzicerea accesului cu mașini și motociclete pe iarbă și interzicerea oricărui fel de construcții noi, în special vilele de vacanță ale unor privați.

          6. Heliport la Cruce, pe 5000 de metri pătrați. 5000 de metri pătrați înseamnă aproape cît un stadion de fotbal, deci ar ocupa o suprafață destul de mare din zona în care este amplasată Crucea. Ni se spune că acest heliport este necesar pentru reabilitarea Crucii, că dacă nu se face heliport, nu au cum să aterizeze elicopterele, deci nu avem cum să cărăm materiale, deci nu mai avem cum să reabilităm Crucea. Așa să fie? Pentru cine se întreabă cum vom putea, oare, să mai reabilităm Crucea, dacă nu se face heliport pe 5000 de metri pătrați, răspunsul este simplu: cu grijă. În primul rînd, este o minciună să spui că elicopterele nu au unde să aterizeze la Cruce, dacă nu se face heliport. În prezent, elicopterele pot ateriza pe pășunea de lîngă Cruce fără nicun fel de probleme, lucru pe care l-am văzut cu ochii mei și, dacă nu mă înșel (și nu cred că mă înșel), însuși Savin a urcat cu elicopterul la Cruce acum cîțiva ani, cu ocazia concertului de nai al unui cetățean de onoare. Iar dacă poți să cari ”vedete” și ”barosani” cu elicopterul la Cruce, poți să cari și materiale. În al doilea rînd, gîndiți-vă la următorul lucru: acum aproape un secol, niște oameni au reușit, fără heliport și elicoptere, să contruiască Monumentul Eroilor de la zero, iar noi, acum, avînd la dispoziție utilajele și tehnologia din secolul XXI, ne văităm că nu avem cum să reabilităm ceea ce au construit alții acum un secol, dacă nu avem la dispoziție un heliport de 5000 de metri pătrați? Chiar așa? Și mai am o întrebare pentru ”isteții” de la primăria și consiliul local Bușteni: dacă nu ai cum să organizezi șantier la Cruce fără heliport, atunci cum construiești heliportul? Cum transporți materialele pentru construirea heliportului, cum organizezi șantierul pentru construirea heliportului? Pentru că dacă poți să torni atîta beton și să contruiești un ditamai heliportul lîngă Cruce, pe 5000 de metri pătrați, fără să ai la dispoziție un alt heliport, înseamnă că, prin aceleași metode și cu aceleași mijloace, poți să reabilitezi și Crucea. Deci ce nevoie mai ai de heliport?

          7. Heliport la baza Salvamont, pe muntele Coștila. Nu e același heliport, ci încă unul, care ar urma să deservească o bază Salvamont și o bază de intervenție rapidă SMURD, pentru care, ni se spune, s-ar fi aprobat deja fonduri de la Consiliul Județean Prajova. La prima vedere, pare că e ceva de bine… dar apoi, stai un pic și te gîndești și îți dai seama că în orașul de la poalele muntelui pe care se vor face aceste lucruri nu există nici spital, nici centru de intervenție rapidă SMURD, nici măcar o salvare. De ce nu există? Pentru că… motive. ”Nu sînt bani”, ”orașul are doar 10000 de locuitori” și așa mai departe. Există însă bani pentru construirea unei baze SMURD, cu tot cu heliport, la 2400 de metri altitudine. Motiv pentru care am o întrebare, atît pentru autoritățile locale, dar și pentru cei de la Consiliul Județean Prahova: de ce nu se face baza de intervenție rapidă SMURD, cu tot cu heliport, jos, în orașul Bușteni? Mi s-ar părea o soluție infinit mai bună, din foarte multe puncte de vedere. Dacă faci baza SMURD în Bușteni, de serviciile acesteia ar putea beneficia și cei 10000 de locuitori ai orașului, dar și turiștii cazați aici, care ar putea avea nevoie de intervenții rapide în cazul unor urgențe medicale. Dacă faci baza SMURD în Bușteni, probabil și costurile ar fi mult mai mici. De asemenea, o altă problemă cu amplasarea heliportului la 2400 de metri altitudine este legată de condițiile atmosferice nefavorabile. Pe muntele Coștila sînt, nu de puține ori, situații în care vîntul bate foarte puternic sau vizibilitatea este extrem de scăzută din cauza ceții sau a norilor. Ce faci dacă, într-o astfel de situație, trebuie să salvezi un turist dintr-o altă zonă a Bucegilor, în care, în mod normal, ai fi putut să ajungi cu elicopterul, dacă acesta ar fi decolat de jos, din vale? Stai ca prostul, în baza ultramodernă SMURD de la 2400 de metri, și te uiți la elicopter, așteptînd să se potolească vîntul și să se ridice ceața? Nu este, oare, mult mai înțelept să construim o astfel de bază jos, în orașul Bușteni, astfel încît elicopterul să poată pleca în misiune chiar și atunci cînd pe platou nu sînt condiții atmosferice favorabile zborului? Pînă la urmă, din punct de vedere al timpului în care elicopterul poate ajunge la turiștii accidentați în zona prahoveană a Bucegilor, e cam același lucru dacă pleacă de pe Coștila sau dacă pleacă de jos, din Bușteni. Deci ce nevoie ai să faci o bază SMURD cu heliport la 2400 de metri, cînd poți să faci același lucru, mai ieftin și mai eficient, jos, la poalele muntelui? Probabil pentru că sîntem conduși de niște proști și de niște hoți.

          8. Trenuleț alpin prin pădure. Practic, cei din Bușteni ar vrea să construiască o cale ferată, de la zero (!), care ar trece prin actuala zonă de protecție integrală, dar și prin actuala zonă de protecție strictă, și ar tăia în două pădurea de pe versantul prahovean al Bucegilor, de la Bușteni pînă aproape de Sinaia, fragmentînd și mai mult o zonă naturală și așa destul de îngustă. Și totul, așa cum ni se spune în Ziar de Bușteni, ”fără a afecta zona virgină și protejată”. Oare cine o fi determinat că un astfel de tren alpin nu va afecta zona protejată? Există vreun studiu de impact, întocmit de experți pe probleme de mediu sau e doar o opinie a ”experților” semianalfabeți din cadrul primăriei Bușteni?
          Se spune în Ziar de Bușteni că un astfel de tren alpin este ”un mijloc de transport deosebit, atît de admirat în alte părți”. Nu știu exact la ce ”alte părți” se referă cei de la Bușteni, dar, pentru comparații, putem să ne uităm pe lista cu cele mai înalte trenuri alpine din Europa. Între trenurile din acea listă și ce ar vrea să facă autoritățile din Bușteni în Bucegi, există destul de multe diferențe, diferențe importante atunci cînd vorbim de potențialul turistic al unei astfel de atracții. Multe dintre trenurile respective ajung la altitudini de peste 2000 de metri, maximul fiind undeva aproape de 3500 de metri. Trenulețul din Bucegi, în schimb, nu ar depăși, din ce se vede pe hartă, nici măcar altitudinea de 1500 de metri. Multe dintre trenurile din listă trec prin zone alpine, unde pot fi admirate panorame largi în stînga și în dreapta. Trenulețul din Bucegi ar merge, aproape în întregime, prin pădure, iar turiștii vor putea admira, în stînga și în dreapta, doar copaci. Ori, ca turist, dacă vreau să merg cu trenul și să mă uit la copaci, există deja o alternativă mult mai bună în zona Văii Prahovei: magistrala CFR 300, pe ruta Comarnic-Brașov și retur (asta nici măcar nu e o ironie, o excursie cu trenul de la Comarnic la Brașov chiar este mai interesantă, și din punct de vedere al peisajelor pe care le poți admira, și din punct de vedere al lungimii, decît o plimbare cu trenulețul pe care vor să-l facă ei în Bucegi). Iar dacă vrei, totuși, ca turiștii să nu se uite numai la copaci atunci cînd se dau cu trenulețul prin Bucegi, ar trebui să razi, probabil, în jur de 50 de hectare de pădure, ca să creezi un culoar suficient de larg, de vreo 40-50 de metri, care să le permită turiștilor din tren să se uite peste vîrfurile copacilor aflați mai la vale. Ceea ce ar însemna un dezastru ecologic.
          Alt exemplu ar fi mocănițele de la noi, din România, dintre care, dacă nu mă înșel, unele chiar au fost transformate, cu un anumit succes, în atracții turistice. E drept că mocănițele merg și ele, aproape în întregime, prin pădure, așa cum ar merge și trenulețul din Bucegi, însă, și în acest caz, există niște diferențe majore. O primă diferență ar fi că mocănițele existau deja, deci pentru introducerea acestora în circuitul turistic nu e nevoie de investiții uriașe, de zeci de milioane de euro, și nici de defrișărea mai multor hectare de pădure dintr-un parc natural, așa cum ar fi în cazul trenului din Bucegi. O altă diferență importantă este dată de faptul că mocănițele sînt linii foarte vechi, unele mai vechi de 100 de ani, ceea ce face ca acestea să fie un fel muzee în mișcare. Nu e doar o călătorie prin natură, ci și o călătorie în timp. Este istorie, tradiție, un alt gen de experiență, pe care nu ai cum să o iei cu ”copy-paste” și să o implementezi în Bucegi, în secolul XXI, așteptînd aceleași rezultate. În rest, nu cred că am auzit ca altundeva în lume, într-o stațiune de munte, să fi construit cineva acum, în secolul XXI, de la zero, un astfel de trenuleț, numai și numai pentru plimbarea turiștilor, cu atît mai mult într-o arie protejată.

          9. Culoare de acces de 30 de metri lățime către rețeaua de apă. Captări și conducte de apă aflate în pădure, mai exact. Problema accesului către rețeaua de apă aflată în interiorul parcului, pentru intervenții și modernizări, s-ar puta rezolva ușor, dacă am avea de-a face cu niște oameni raționali și bine intenționați. Este adevărat că administrația parcului ar putea să facă zonarea în așa fel încît să permită astfel de intervenții, pe de o parte, dar, pe de altă parte, și administrația locală ar putea căuta soluții de a efectua lucrări cît mai neinvazive în zonele sensibile ale parcului. Pentru așa ceva există utilaje speciale, care sînt folosite în alte țări și ar putea fi folosite și la noi. Mi se pare, totuși, o mare nesimțire din partea autorităților locale din Bușteni, să ceară să li se asigure niște culoare de 30 de metri lățime (!) și posibilitatea de a tăia sute de copaci, doar ca să repare niște conducte. Dacă vreți ca administrația parcului să dea dovadă de bunăvoință în ceea ce privește accesul la rețeaua de apă din pădure, atunci trebuie să dați și voi, cei de la primărie și consiliul local, dovadă de aceeași bunăvoință, asta însemnînd următoarele: (1) să faceți tot posibilul ca, în cazul unor lucrări la rețeaua de apă, impactul negativ să fie minim (cît mai puțini copaci tăiați, cît mai puțină vegetație distrusă); (2) să folosiți utilaje speciale, așa cum sînt cele folosite în alte țări, pentru intervențiile în zonele protejate (de exemplu, folosirea unor miniexcavatoare, care pot pătrunde printre copaci, în loc de exacavatoare voluminoase, de zeci de tone, pentru accesul cărora să fie nevoie de defrișări și crearea de noi drumuri, sau transportarea materialelor cu niște mașini de teren mai mici, în locul camioanelor… și așa mai departe); (3) atunci cînd lucrările s-au terminat, să refaceți, pe cît posibil, vegetația distrusă. Ar fi cei de la primăria și consiliul local Bușteni dispuși să facă aceste lucruri? Sau știu numai să ceară?

          10. Devierea traficului de pe DN1 prin Parcul Natural Bucegi. Este vorba crearea unei noi șosele prin pădure, prin asfaltarea unui drum forestier, de la Sinaia la Poiana Țapului, care ar fi un fel de centură pentru DN1. Cu poluare, zgomot și tot ce trebuie. Și care ar putea deveni și o ”atracție turistică”, ni se spune, pentru că, după cum știm, zonele prin care circulă multe mașini sînt întodeauna foarte atrăgătoare pentru turiștii care vin să se relaxeze la munte. Este încă o ”soluție” minune la problema traficului de pe DN1, care va face mai mult rău, fără să schimbe mai nimic în bine, ca și în cazul celorlalte astfel de ”soluții”, de genul pasarelelor din Bușteni.

          11. Pășunile scoase din zona de protecție strictă. Problema cu păsunatul e că, în ultimele decenii, această activitate a început să aibă tot mai puțină legătură cu tradițiile și s-a transformat tot mai mult într-o afacere, prilej de a pune mîna pe subvenții și de a face profit rapid. Eu nu zic să interzicem complet pășunatul, dar, dacă ne uităm cam cîte stîne și cît de mari sînt turmele pe care le întîlnim în zona alpină a Bucegilor și, mai ales, cam ce lasă în urma lor, cred că, mai degrabă, se poate vorbi de un pășunat excesiv în acest masiv, mult peste ceea ce ar trebui să fie în realitate. Din păcate, autoritățile locale din Bușteni preferă să vadă lucrurile numai din perspectiva ciobanilor și a banilor pe care aceștia îi pot obține din subvenții, ignorînd complet pagubele pe care aceștia le produc (mai puțin atunci cînd au nevoie de argumente pentru a băga Poiana Coștilei în intravilan). Este vorba, pînă la urmă, de interesele financiare ale unor privați, iar introducerea sau scoaterea din zona de protecție strictă ar trebui să se facă numai pe considerente biologice, de protecție a mediului, nu în funcție de interesele economice de moment ale unui sau altuia. Dacă o zonă alpină este sensibilă din punct de vedere ecologic, iar niște experți pe probleme de mediu ajung la concluzia că pășunatul ar putea distuge acea zonă, atunci poate ar fi mai bine ca în zona respectivă să interzicem complet pășunatul.

          12. Extinderea toboganului Kalinderu în pădurea de deasupra Fun Park-ului. În noul plan de management, o suprafață care pînă acum a fost la ”dezvoltare durabilă” a fost trecută la ”protecție integrală”, însă nu știu dacă despre acea suprafață de pădure e vorba, pentru că pare să fie situată mult mai sus în raport cu Fun Park-ul, undeva mai sus de stația superioară a telescaunului. Dar oricum ar fi, mi se pare o mare prostie să faci planuri de defrișare pentru cine știe cîte alte hectare de pădure, doar ca să prelungești o penibilitate de tobogan, care nici măcar nu ar fi trebuit să existe în acea locație. Cum poți să vii să prezinți extinderea acelui tobogan ca pe un proiect de dezvoltare a turismului, cînd tu a trebuit să concesionezi domeniul schiabil unui privat, din cauză că mergea în pierdere? Nu știu dacă s-a concesionat și Fun Park-ul odată cu telescaunul, dar, oricum, nu toboganul era principala atracție a domeniului schiabil Kalinderu. Chiar ar fi interesant ca autoritățile locale să ne prezinte, transparent, sumele de bani investite și sumele de bani produse de acel tobogan: cît s-a cheltuit pentru construcție, care sînt consturile de întreținere și care sînt încasările (la toate astea am putea adăuga și costurile, mai greu de cuantificat, ale distrugerii iremediabile a peisajului). Dacă ne apucăm și facem un calcul, oare iese cu plus sau cu minus?

O parte din propunerile Consiliului Local Busteni.

          Alte cîteva comentarii legate de poziția autorităților locale din Bușteni față de noul plan de management al Parcului Natural Bucegi:

          1. Orizont de 10-30 de ani, pentru un plan valabil doar pe următorii 5 ani? Se spune în Ziar de Bușteni că putem să stăm liniștiți, că nu se apucă nimeni de defrișat și construit prin parcul natural acum, fiindcă propunerile lor au un orizont de realizare de 10-30 de ani. Dar, atunci, de ce vor să fie introduse toate aceste propuneri într-un plan de management care e valabil doar pentru următorii 5 ani? Nu prea are sens și, cu părere de rău, explicația că ”dacă nu le bagăm acum în plan, nu le mai băgăm niciodată și moare orașul” nu ține. E genul de explicație care ține doar la electoratul lui Savin, nu și la niște oameni serioși, cum ar fi cei de la Ministerul Mediului. În primul rînd, această așa-zisă ”viziune” aparține unor oameni care ocupă niște funcții publice doar temporar. Peste 10-30 de ani, nu știu cîți dintre ei vor mai face parte din consiliul local sau vor mai ocupa funcții în primărie (speranța mea e că mulți dintre ei vor fi la pușcărie, acolo unde le este locul). Și cine le-a dat acestor indivizi dreptul, cu mandatele lor de doar 4 ani, să planifice viitorul orașului pentru următorii 30? Cine se cred, Ceaușescu? Nici măcar el nu a ”domnit” 30 de ani. Ce ne facem, de exemplu, dacă, peste 10-20-30 de ani, membrii consiliului local de atunci vor avea o cu totul altă viziune în raport cu Parcul Natural Bucegi, una mult mai normală și mai rațională decît cea a inculților și șmecherașilor care ocupă aceste funcții în prezent? De ce am băga în planul de management niște lucruri care oricum nu se pot realiza în următorii 5 ani? Cumva pentru că, sub pretextul că se vrea dezvoltarea turismului și a economiei locale, se urmăresc, de fapt, alte lucruri, cum ar fi servirea unor interese private, lucruri care chiar se pot pune în practică în următorii 5 ani, cu condiția ca zonarea parcului să fie făcută cum ”trebuie”? Și apropo de grija pentru viitorul orașului, viziuni mărețe și orizonturi largi: pentru un spital la Bușteni există vreun orizont, măcar de 100-300 de ani?

          2. Conceptul de dezvoltare durabilă este înțeles greșit la Bușteni. Din felul în care se pune problema, pentru autoritățile locale din Bușteni, zona de ”dezvoltare durabilă” înseamnă ”acolo unde putem noi să defrișăm și să construim”. În realitate nu e chiar așa, chiar dacă legile permit și defrișări și construcții în parcurile naturale, în anumite condiții. Conceptul de ”dezvoltare durabilă” înseamnă, de fapt, o dezvoltare economică a comunităților din zona respectivă, în așa fel încît patrimoniul natural nu este afectat. Cum putem să facem asta? Cum putem să dezvoltăm economia locală, cum putem să ne dezvoltăm ca oraș fără să defrișăm și fără să construim prin poieni și prin păduri? Folosindu-ne creierul. Cei care au așa ceva și care sînt și dispuși să-l folosească, bineînțeles. Nu a spus nimeni că este ușor să implementezi conceptul de dezvoltare durabilă și tocmai de aceea este important să nu mai votăm analfabeți la primărie și în consiliul local. Dacă vrem o dezvoltare durabilă reală, avem nevoie în fruntea orașului de oameni inteligenți și educați, care să poată găsi soluții inteligente și uneori complexe, nu niște inculți pentru care dezvoltarea se rezumă la ”defrișăm și construim”.

          3. Cine este, de fapt, stat în stat? În Ziar de Bușteni, administrația parcului este acuzată că încearcă să devină ”stat în stat”, ceea ce mi se pare, înainte de toate, o mare ipocrizie. Nu cred că există, cel puțin în zona Văii Prahovei și a munților Bucegi, o instituție sau o administrație locală care să se apropie mai mult de ideea de ”stat în stat”, decît orașul Bușteni. Orașul Bușteni, acolo unde un singur individ decide cu adevărat, unde consiliul local e doar de formă, unde se vînd hectare întregi din oraș la prețuri scoase din burtă, unde nu se organizează niciodată consultări publice reale și unde primarul acționează după principiul ”legea sînt io”. Dacă nu în teorie, cu siguranță în practică, orașul Bușteni este o dictatură și, mai grav de atît, un loc în care legile și instituțiile statului sînt tratate cu superficialitate și lipsă de respect, dacă nu chiar complet ignorate. Deci… cine se comportă, de fapt, ca un stat în stat? Lăsînd la o parte ipocrizia celor din administrația locală a orașului Bușteni, am putea avea, într-adevăr, o discuție serioasă asupra unor prevederi din noul plan de management, care sînt prea restrictive, cum ar fi, de exemplu, cele legate de practicarea alpinismului sau de interdicția de a face poze, în anumite condiții, fără acordul administrației parcului. Însă, atunci cînd vorbim de defrișări masive, rețea de drumuri asfaltate pe Platou, sau cartiere de vile prin poieni, mi s-ar părea normal ca administrația PNB să aibă o putere de decizie mult mai mare decît administrațiile locale. Asta și pentru că Parcul Natural Bucegi nu este numai al comunităților de la poalele acestor munți, ci este al tuturor românilor, inclusiv al generațiilor viitoare. Iar administrația parcului trebuie să ia în calcul și interesul național, prezent și viitor, nu numai interesele locale de moment. Nu putem să tratăm Parcul Natural Bucegi doar ca pe o vacă de muls pentru toți cei care vor să facă profit rapid de pe seama bogăției naturale, fără să țină cont de ceea ce rămîne în urmă. Personal, dacă aș acuza administrația parcului de ceva, aș acuza-o tocmai de faptul că a fost prea permisivă, preferînd de multe ori să închidă ochii la toate abuzurile și ilegalitățile care s-au întîmplat în Parcul Natural Bucegi. Mi-aș dori să văd o administrație a parcului mult mai fermă, care să poată să spună cu ușurință ”nu”, atunci cînd vreun dobitoc cu patru clase de prin vreo primărie sau consiliu local vrea să radă nu știu cîte hectare de pădure sau să ridice cartiere de vile prin Bucegi, doar pentru că a avut o ”viziune”.

          4. Construcții noi în Parcul Natural Bucegi. Cei din Bușteni se pare că au o problemă și cu articolul 85 din regulamentul noului plan, care spune că orice construcție are nevoie de acordul favorabil din partea administraței și consiliului științific al parcului, dar și din partea Academiei Române. Bun, și care e problema? Faptul că o altă instituție trebuie să dea un acord favorabil nu este sinonim cu interdicția, ci înseamnă doar că administrațiile locale nu vor avea putere absolută în ceea ce privește construcțiile noi în Parcul Natural Bucegi, ceea ce este un lucru cît se poate de pozitiv și de necesar. Ce anume ar vrea cei din Bușteni, să poată face orice aberație le trece prin cap și nimeni, nicio altă instituție a statului, să nu îi poată opri în niciun fel? Într-un stat democratic, este mult mai sănătos ca puterea să fie distribuită între mai multe instituții, astfel încît niciuna dintre acestea să nu poată comite abuzuri, tocmai pentru că există un control din partea celorlalte instituții implicate. În cazul concret al construcțiilor noi din Parcul Natural Bucegi, este nevoie ca toate instituțiile, de la administrațiile locale pînă la Academie, să aibă un cuvînt de spus și posibilitatea reală de a bloca constucții care nu au nicio treabă cu dezoltarea economică, turistică sau culturală a comunităților, ci doar cu interese de altă natură. Cum ar fi vilele private, de exemplu.

          5. Cum se stabilesc limitele Parcului Natural Bucegi. Se pare că și aici există o confuzie, în sensul că autoritățile locale din Bușteni au impresia că limita parcului se stabilește ”la ochiometru”, adică vine un nene și se uită la o linie groasă, trasată pe o hartă aproximativă, și în funcție de linia aceea se stabilește ce e în parc și ce e în afara parcului. Cam acesta este nivelul de incultură la administrația locală din Bușteni… Greu de crezut, dar adevărat, din păcate. În realitate, limitele parcului se pot determina cu o precizie destul de mare, în funcție de cu totul alte criterii. În privința blocurilor de la telecabină, sau a cartierului din zona străzii Caraiman, nu văd cum ar putea fi în interiorul parcului, din moment ce limitele parcului au fost trasate, în mare parte, pe limita fondului forestier din 2003, ”ocolind intravilanul localităților” (citat din HG 230/2003), iar dacă blocurile de la telecabină nu făceau parte din fondul forestier în 2003, atunci nu au cum să fie în interiorul parcului, indiferent de cît de groasă și de tremurată este trasată linia de pe harta celor de la primăria din Bușteni. Și încă un lucru, pe care autoritățile locale din Bușteni par să nu îl fi înțeles încă: Administrația Parcului Natural Bucegi nu poate schimba, de capul ei, limitele parcului natural. Limitele parcului pot fi schimbate, dacă nu mă înșel, doar printr-o hotărîre de guvern, așa cum, tot printr-o hotărîre de guvern, au fost stabilite inițial. Deci cine vrea să schimbe limitele parcului, trebuie să se adreseze autorităților centrale, iar acolo trebuie să prezinte niște motive serioase. Probabil că pentru cimitir s-ar aproba, dar pentru cartiere de vile sau alte aiureli pe care se lipește eticheta ”dezvoltare” … mă îndoiesc că va da cineva o hotărîre de guvern prin care să se mute granița parcului. Și, dacă tot a venit vorba de cartiere de vile, simt nevoia să aduc în discuție și un alt subiect, despre care văd că nu se spune nimic în articolul din Ziar de Bușteni. Nici o problemă, spun eu. La marginea orașului Bușteni, în ultimii 10-15 ani, diverși șmecheri și-au tot construit viloaie. Uneori prin poienițele de la marginea pădurii, alteori chiar îl locul pădurii, după ce au mai dispărut niște copaci. Posibil ca unele dintre aceste vile să fi fost construite pe terenuri cumpărate chiar de la primărie (ar fi interesant de verificat). Iar destul de multe dintre viloaiele respective s-ar putea să fie în interiorul Parcului Natural Bucegi, construite acolo fără a respecta cerințele legilor în vigoare, în ceea ce privește construirea în ariile protejate. Cu alte cuvinte, s-ar putea să avem de-a face inclusiv cu niște fapte penale, iar dacă aceste construcții ilegale s-au făcut cu sprijinul unor persoane din cadrul primăriei Bușteni, atunci s-ar putea ca și acele persoane să răspundă penal într-o bună zi, poate chiar să ajungă la pușcărie. Ceea ce ar explica, măcar în parte, de ce autoritățile locale din Bușteni tot încearcă să promoveze ideea că limitele Parcului Natural Bucegi ar fi inexacte și interpretabile.

          6. Retorica populistă. La cei care conduc orașul Bușteni de mai bine de 10 ani am observat, de-a lungul timpului, două tactici de manipulare a prostimii: le promiți proștilor un viitor grandios, cu condiția să îți susțină proiectele, sau îi sperii pe proști cu un viitor dezastruos, care sigur va deveni realitate dacă proiectele respective nu vor fi puse în practică. Iar articolul din Ziar de Bușteni văd că se apropie destul de mult, ca retorică, de ce-a de-a doua tactică (sper să fie ceva neintenționat). Cîteva citate, referitoare la efectele pe care noul plan de management al Parcului Natural Bucegi le-ar putea avea asupra orașului nostru: prin acest plan de management, ”Bușteniului i s-a șters dreptul la evoluție economică și turistică”; ”dispariția Orașului Bușteni, a tradiției sale sau a viitorului său”; planul management este ”în totală contradicție cu nevoile comunităților locale, cu tradițiile și tendințele de dezvoltare” (vă reamintesc că ei spun aceste lucruri despre un plan de management valabil pentru următorii 5 ani, nu despre un plan pe următoarele sute de ani).
          Chiar așa să fie? Eu zic că nu… În primul rînd, din ce îmi amintesc, turism se făcea la Bușteni și înainte să apară moda defrișărilor, a domeniilor schiabile și a șoșelelor prin munți. Asta pentru că există mai multe feluri în care se poate face turism și există multe categorii diferite de turiști pe care îi poți atrage (dacă te duce capul). Din păcate, la Bușteni, ”dezvoltarea turimului” funcționează cam așa: primarul Savin merge prin alte țări, vede diverse chestii și vrea să le facă și la noi, doar pentru că le-a văzut acolo. De exemplu Fun Park-ul Kalinderu, care s-a vrut a fi o replică a unui parc similar, pe care Savin l-a văzut la Innsbruck. Cam la asta se rezumă ”viziunea” de dezvoltare a turismului pe care o au autoritățile locale. Savin vrea să facă și se face. Nu se fac analize ale potențialului economic, nu există planuri detaliate, nu se ține cont de contextul local (relief, de exemplu), nu se fac consultări și dezbateri publice, nu se ia în calcul niciodată ceea ce se pierde sau se distruge. Există doar ”viziunea” lui Savin, susținută în unanimitate de gloata de lingăi din primărie și din consiliul local.
          În al doilea rînd, în ceea ce privește dezvoltarea economică, cred că este o greșeală ca, din punct de vedre economic, orașul Bușteni să mizeze totul numai pe turism. Nu o spun numai eu, ci au spus-o mulți alții în ultimii ani, iar aici putem avea o discuție mai largă, bazată pe cifre (populație, capacitate de cazare etc.). Sigur, turismul poate fi important pentru economia locală, însă dezvoltarea economică a unui oraș se poate face în multe alte feluri (dacă te duce capul). Ce ne făceam, de exemplu, dacă Bușteniul era un oraș situat undeva într-o zonă de cîmpie sau de deal și nu aveam nici păduri pe care să le defrișăm, nici parcuri naturale prin care să facem pîrtii sau să turnăm asfalt, nici interes din partea speculanților imobiliari de a dezvolta cartiere de vile? Sînt multe astfel de orașe în România… Oare ei cum fac? Cu se dezvoltă fără turism, fără defrișări, fără munți în intravilan? Bănuiesc că ceva fac, din moment ce aceste orașe nu au dispărut încă, așa cum sîntem amenințați că ar putea dispărea Bușteniul.
          Spun autoritățile locale din Bușteni că acest plan de management ar fi în contradicție cu nevoile comunităților locale și tendințele de dezvoltare. Dar cine stabilește care sînt nevoile comunităților locale și tendințele de dezvoltare? Savin și ceata sa de lingăi? Miniștri ai turismului ca Elena Udrea? Vreun politician corupt de la București, care n-a călcat în viața lui prin Bucegi? Eu credeam că dezvoltarea se face după criterii raționale, în funcție de principii economice, nu după ”tendințe”, ca la o prezentare de modă. Atunci cînd faci planuri pe termen lung, nici nu ar trebui să ții cont de tendințe, pentru că acestea sînt, prin definiție, trecătoare. Iar tendințele de așa-zisă dezvoltare a turismului în România ultimilor 10-15 ani (defrișări, sute de pîrtii făcute fără cap pe fiecare pantă disponibilă, asfaltarea drumurilor forestiere, cartiere de vile de vacanță etc.) au fost impuse de niște politicieni corupți, care au urmărit și urmăresc cu totul alte interese și pe care îi doare în cot de nevoile reale ale comunităților. Singurul lucru de care le pasă este cît le iese lor, iar retorica ”dezvoltării turismului” ne este băgată pe gît doar ca prostimea să nu înceapă să își pună întrebări. Și, dacă tot a venit vorba de nevoile reale ale comunităților, i-aș întreba de pe consilierii locali de la Bușteni: de ce are nevoie mai mare comunitatea noastră, de un spital sau de un drum de acces pentru privatul care a cumpărat cantonul Jepi? Care credeți că ar trebui să fie mai sus pe lista de priorități? Și încă o întrebare: atîta timp cît la Bușteni nu a existat niciodată un dialog serios cu cetățenii, de unde știți voi, cu atîta siguranță, care sînt nevoile reale ale comunității?

          Se pare că administrația parcului se va întîlni cu reprezentanții autorităților locale din Bușteni chiar mîine, pentru discuții, într-o șendință cu ușile închise, așa cum le stă bine unor instituții publice, finanțate din banii noștri. Sper, însă, ca Administrația Parcului Natural Bucegi să nu cedeze în fața acestei tentative nesimțite a pune presiune, venită din partea autorităților locale din Bușteni, deoarece, cu mici excepții, niciuna dintre propunerile lor nu are ce căuta în planul de management al parcului. Orașul Bușteni este condus, în mare parte, de niște inculți, care nu cunosc legile, care nu sînt în stare să ”dezvolte” nimic fără să distrugă și care par a fi mult mai preocupați de interesele personale ale unor afaceriști, decît de adevăratele nevoi ale populației orașului. Iar zonarea Parcului Natural Bucegi trebuie făcută de specialiști, în funcție de criterii care au legătură cu protecția mediului, susținute de argumente serioase, nu în funcție de ceea ce visează noaptea un primar sau niște consilieri locali.