Nu am cum să răspund pe Facebook, aşa că vreau sa răspund rapid aici la nişte lucruri pe care cineva le-a scris pe pagina “Hello, Buşteni”, în apărarea ideii de clorinare a apei la Buşteni. Şi poate voi reveni, în viitor, cu un articol mai amplu, cu argumente, informaţii şi poate şi link-uri către studii ştiinţifice care să le susţină, în care să explic pe larg de ce sînt împotriva clorinării apei la Buşteni. În continuare o să redau doar ideile principale a ceea ce s-a spus în favoarea clorinării, deci citatele nu sînt chiar exacte, însă puteţi găsi discuţia completă pe pagina “Hello Busteni”.

1) Sistemul de distribuţie din marea majoritate a ţării este vechi, ceea ce măreşte riscul de apariţie al virusurilor.
Este adevărat. Dar, dacă riscul este generat de starea proastă a reţelelor de distribuţie, oare nu e logic ca, în loc să clorinăm apa, mai bine să ne apucăm să reabilităm reţelele de distribuţie (înlocuirea conductelor vechi, instalarea de filtre şi aşa mai departe), astfel încît să eliminăm acel risc de la sursă? Mi se pare greşit un argument de genul “reţele de distribuţie sînt vechi, deci hai să băgăm clor în apă”. Corect este aşa: “reţelele de distribuţie sînt vechi, deci hai să să le modernizăm”.

2) Clorinarea nu te omoară, dar lipsa ei e posibil să te omoare. Nu mori de la clor, pentru că e pus în cantităţi aşa de mici încît să nu iţi facă rău.
Adevărat, însă doar pe jumătate. De fapt, ambele te pot omorî (sau, mult mai probabil, îmbolnăvi), dar în feluri diferite şi cu viteze diferite. Lipsa clorului, sau, mai corect spus, lipsa dezinfecţiei (fiindcă dezinfecţia se poate face şi altfel decît cu clor), te poate omorî dacă în sursa de apă potabilă există riscul de a se dezvolta agenţi patogeni periculoşi pentru om (dacă apa provine dintr-un lac de suprafață, de exemplu, riscul poate fi destul de mare; dacă apa provine dintr-un izvor subteran, deci apă curgătoare, care vine direct din munte, riscul e mult mai mic). Clorul şi (mai ales) derivaţii săi te pot omorî şi ei, dar mai lent. Doi litri de apă cu clor şi substanţe derivate, care intră zi de zi în organism, timp de 10, 20, 30 de ani, cu siguranţă vor avea un efect negativ asupra sănătăţii. Nu te omoară imediat, dar poate creşte riscul de a dezvolta inclusiv anumite forme de cancer, în timp, în urma consumului sistematic. Nu înseamnă acum că toată lumea va face cancer, ci doar că, statistic vorbind, pe perioade lungi de timp, va creşte incidenţa cazurilor de cancer în rîndul populaţiei. Adică unii oameni care, în mod normal, nu ar fi făcut cancer, acum vor face, sau îl vor face mai devreme.

3) De la apa de izvor poţi să faci pietre la rinichi, pentru că e prea dură.
Şi asta e corect, dar această problemă nu se rezolvă cu clor, ci prin alte metode. Clorul este doar pentru dezinfecţie, adică împotriva agenţilor patogeni din apă. De asemenea, spunea cineva (într-o altă discuţie de pe Facebook, pe una dintre paginile Ziar de Buşteni) că e bine să se clorineze, fiindcă lor le vine apa cu noroi. Clorul, însă, nu are niciun efect asupra noroiului din apă. Clorul este pentru eliminarea agenţilor patogeni (bacterii şi viruşi). Noroiul se elimină prin alte metode (filtre, conducte etanşe etc.). E foarte important de subliniat şi că lumea nu e împotriva tratării apei, în sens general, nici măcar împotriva dezinfecţiei, ci doar împotriva dezinfecţiei pe baza de clor. Despre asta este discuţia.

4) Dacă ne pasă de sănătate, ar trebui să nu mai folosim cosmetice, să nu mai mîncam produse alimentare care conţin diverse chimicale, să renunţăm la fast-food sau la mersul cu maşina.
Cu alte cuvinte, cei care nu vrem clor în apă sîntem acuzaţi, la gramadă, de ipocrizie. Pe nedrept, pentru că unii dintre noi chiar sînt atenţi la ceea ce beau sau ce mănîncă şi evită, pe cît posibil, toţi aceşti factori care le-ar putea afecta sănătatea. Însă între aceste două lucruri există şi o diferenţă foarte importantă: chiar dacă cineva mănîncă de la fast-food sau bea sucuri cu “E”-uri, alegerea este a acelei persoane, nu a altcuiva. În cazul clorinării apei nu avem de ales. Altcineva face această alegere pentru noi. E o nuanţă importantă.

5) Apa de la izvoare e îndeajuns să satisfacă nevoile tuturor?
La Buşteni, în mare parte, se pare că da; pentru multe cartiere din Buşteni, apa e captată chiar din izvoare subterane, practic direct din munte. Pînă acum ne-am descurcat foarte bine.

6) Sunt nişte chestii impuse de UE. Ca să fim în rînd cu UE, orice sistem de distribuţie a apei trebuie să aibe o staţie de tratare.
Iarăşi corect, însă doar pe jumătate. Din păcate, se creează o confuzie între clorinarea apei şi tratarea apei, care sînt două lucruri diferite. Clorinarea este o metodă de dezinfecţie a apei, iar dezinfecţia se poate face şi prin alte metode. Dezinfecţia, la rîndul ei, nu e unul şi acelaşi lucru cu tratarea apei, ci doar o parte opţională a acestui proces. UE nu obligă pe nimeni să bage clor în apă; nu scrie nicăieri asta, negru pe alb. Normele UE, din cîte ştiu, fac referire la tratarea apei, care poate fi un proces mult mai complex. Tratarea apei poate să includă şi clorinarea acesteia, dar, la fel de bine, e posibil și ca partea de clorinare să nu fie inclusă în procesul de tratare a apei potabile.

          Întrebarea cheie ar fi dacă la Buşteni este sau nu este nevoie de dezinfecţie. Care dintre cele două riscuri este, pe termen lung, mai mare: de îmbolnăvire din cauza unei infecţii spontane sau de îmbolnăvire din cauza ingerării sistematice de clor şi chimicale derivate? Iar răspunsul trebuie dat în urma efectuării unor teste asupra calităţii apei şi poate fi diferit de la o captare la alta. Problema e că, la Buşteni, nimeni nu ştie dacă s-au făcut măcar aceste teste. Primăriei i s-a cerut public, încă de acum cîţiva ani, să precizeze dacă s-au făcut teste şi dacă, în urma testelor, s-a constatat că există riscuri ca apa potabilă că conţină agenţi patogeni periculoşi. De asemenea, li s-a cerut să facă publice rezultatele acestor teste. Ştiţi ce au răspuns? Nimic. Derbedeii n-au răspuns nimic. Nici măcar un cuvinţel. Nu mai intru acum în detalii despre partea legată de fonduri publice, umflarea artificială a proiectelor, comisioane, corupţie, despre cine şi cum a cîştigat licitaţia şi aşa mai departe. Deşi este şi asta o discuţie amplă şi foarte interesantă.

Advertisements