Vreau să revin un pic la cazul defrișărilor de la Căminul Alpin, pentru că apariția acelui răspuns de la Garda Națională de Mediu, din septembrie 2014, a născut un fel de controversă în legătură cu limita Parcului Natural Bucegi. Conform tuturor surselor, mai puțin una, terenurile cu probleme de la Căminul Alpin se află în interiorul parcului, excepția fiind, bineînțeles, primăria din Bușteni, care susține contrariul. Mai mult, se pare că primăria are și niște acte, prin care poate “demonstra” că acele terenuri nu sînt în interiorul parcului natural. Fragmentul interesant din răspunsul de la garda de mediu apare în imaginea de mai jos. Am încercuit cu roșu pasajele în care se face referire la limita Parcului Natural Bucegi:

Raspuns Garda Nationala de Mediu
Fragment din raspunsul dat de Garda Nationala de Mediu la o sesizare legata de defrisarile din Parcul Natural Bucegi.

          Așadar, primăria Bușteni are un “proces verbal de punere în posesie parțială”, din 2011, și o anexă a unui “plan proces verbal de predare-primire amplasament” (e posibil să fie vorba de același act), din care reiese că limita parcului e, de fapt, mai sus decît apare pe orice altă hartă și alta decît cea indicată de marcajele de pe copaci și de pe plăcuțele de la marginea pădurii (marcaje și plăcuțe distruse în urma defrișărilor, dar a căror existență poate fi confirmată de foarte multe persoane și de un număr foarte mare de poze și filme realizate înainte de tăierea copacilor).
          Mai întîi, o chestiune care ar trebui să fie evidentă pentru toată lumea: Parcul Natural Bucegi nu este al primăriei din Bușteni, ci al României. Prin urmare, limitele parcului nu le poate stabili sau modifica primăria, după bunul plac, și nici proprietarii terenurilor, ci o autoritate centrală. Asta înseamnă că acele procese verbale trebuiau întocmite în baza altor documente oficiale, emise de o autoritate centrală. Prima întrebare ar fi: daca primăria a avut acces la actele emise de autoritățile centrale, de ce nu le-a pus pe acelea la dispoziția gărzii de mediu? De ce s-au folosit niște procese verbale din 2011? Și de ce au considerat cei de la garda de mediu că acele procese verbale constituie o “dovadă” suficientă pentru verificarea limitei Parcului Natural Bucegi? De ce s-au mulțumit cu atît și nu au verificat informația și din alte surse? Probabil de lene.
          Există multe hărți și multe documente care fac referire la limita Parcului Natural Bucegi, din diferiți ani și provenind din diferite surse, dar, între toate acestea, trebuie să existe un act inițial, sursa originală a informațiilor, act pe baza căruia au fost întocmite toate celelalte acte. Care este acel act? Este vorba de hotărîrea de guvern 230/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 190 din 26 martie 2003, hotărîre prin care au fost stabilite limitele mai multor arii protejate din România (hotărîrea integrală, cu tot cu anexe, o găsiți aici: HG 230/2003). Iată ce scrie în acest act, despre limita estică a Parcului Natural Bucegi, parcursă de la sud la nord:

“[…] pana deasupra DN1 (borna silvica 41 UP VI, OS Sinaia). De aici se continua pe limita fondului forestier pana in Valea Cerbului [XI-1.20.2], (borna silvica 25 UP I, OS Azuga), ocolind intravilanul localitatilor Poiana Tapului si Busteni prin bornele silvice 21 si 31 UP VII, OS Sinaia (ultima din Valea Jepilor) si prin borna silvica 22 UP I, OS Azuga din Valea Alba. In continuare limita urmareste amunte Valea Cerbului pe limita fondului forestier din versantul drept pana la cabana Gura Diham […]”

          Deci, de la borna silvică din Valea Albă (baza pîrtiei Kalinderu) și pînă la cabana Gura Diham, limita parcului coincide cu limita fondului forestier de la data intrării în vigoare a hotărîrii 230/2003, adică 26 martie 2003. Terenurile de la Căminul Alpin au fost scoase din fondul forestier la data de 17 noiembrie 2004, prin deciziile 37, respectiv 38, ale DTRSV București. Asta înseamnă că, înainte de 17 noiembrie 2004, acele terenuri erau încă în fondul forestier. Prin urmare, la data de 26 martie 2003, cînd au fost stabilite limitele Parcului Natural Bucegi, cele două terenuri făceau parte din fondul forestier, deci au intrat automat și în componența parcului.
          Și atunci… ce e cu acele procese verbale pe care le are primăria din Bușteni? De unde au apărut? Cine le-a întocmit? Cine le-a semnat? Nu se știe… însă concluzia logică a ceea ce am scris mai sus ar fi că actele folosite de primărie conțin informații false! Să fi fost, oare, întocmite după ureche, fără consultarea riguroasă a vreunui alt act oficial? Sau, poate, mai degrabă, au fost întocmite în mod eronat cu bună știință, tocmai pentru a facilita defrișările și afacerile imobiliare care aveau să urmeze? Gîndiți-vă la faptul că acele acte au permis proprietarilor terenurilor să cîștige sume foarte mari de bani din tranzacții imobiliare și au fost folosite, mai apoi, și de primăria Bușteni, pentru a demonstra “legalitatea” defrișărilor, cu ocazia unui control al Gărzii Naționale de Mediu. Nu îmi dau seama exact la ce articole din Codul Penal s-ar încadra, însă categoria mai largă de infracțiuni se numește “falsuri în înscrisuri”. N-aș putea spune, cu certitudine, că acele procese verbale sînt contrafăcute (deși logica și documentele oficiale asta indică), dar cred că există suficiente suspiciuni întemeiate pentru a demara o anchetă penală, care să investigheze și acest aspect.