Am urmărit atent evoluţia subiectului cu defrişările de la Căminul Alpin, în special în ultimele zile, de cînd s-a răspîndit pe Internet, şi mă bucur că, măcar în aces caz, a aflat toată ţara ce tupeu incredibil au şmecheraşii care fac “afaceri” cu păduri şi terenuri pe Valea Prahovei. Bineînţeles că, aproape în unanimitate, lumea e revoltată, dar întrebarea cheie este următoarea: ce se va întîmpla în continuare? Din punctul meu de vedere, lucrurile sînt simple – dacă, aşa cum se prezintă situaţia în prezent, acolo s-a defrişat ilegal şi, în consecinţă, terenurile nu puteau fi folosite pentru construirea de vile (dacă se respecta legea, acele vile nu aveau cum să existe), atunci ar trebui să se întîmple următoarele:

  • (1) cei care au defrişat, dar şi complicii lor din instituţiile statului (în caz că există), să răspundă penal;
  • (2) statul să confişte atît terenurile, cît şi banii pe care proprietarii pădurii i-au făcut din vînzarea terenurilor;
  • (3) toate vilele construite pe acele terenuri să fie demolate, pe cheltuiala celor care au încălcat legea;
  • (4) cei care au apucat să cumpere proprietăţi acolo, în măsura în care se dovedesc a fi “cumpărători de bună credinţă”, să fie despăgubiţi din banii confiscaţi (în niciun caz din banii statului);
  • (5) terenurile să fie reîncadrate la “terenuri proprietate publică de interes naţional” şi scoase din intravilanul oraşului Buşteni;
  • (6) vegetaţia forestieră să fie refăcută, tot pe cheltuiala celor care au încălcat legea.

          Vi se pare excesiv? Mie nu. Chiar deloc. Punerea în practică a listei de mai sus ar însemna doar să se facă dreptate. Mai gîndiţi-vă şi la faptul că, inclusiv în ipoteza în care s-ar reface vegetaţia forestieră, pădurea respectivă va avea nevoie de multe zeci, poate chiar sute de ani, ca să redevină ce a fost.
          Revenind un pic la realităţile din România prezentului, cred că şi în acest caz se va încerca, aşa cum se practică, o “spălare”, măcar parţială, a celor implicaţi. De exemplu, să se dea nişte amenzi, dar fără să se meargă mai departe de atît. Apoi să se spună că autorităţile şi-au făcut datoria şi că proprietarul, spăşit, şi-a învăţat lecţia, iar pe viitor nu va mai tăia fără să aibă acte. Despre pădurea defrişată să se spună că, oricum, a apucat să fie tăiată, deci nu mai e nimic de salvat, iar despre proprietarii vilelor că sînt, bieţii de ei, doar nişte “cumpărători de bună credinţă” şi că “e păcat” să le demolăm casele de vancanţă, dacă tot au apucat să şi le construiască. Cu alte cuvinte, presimţirea mea e că se va încerca un compromis, că autorităţile vor încerca să “o dea la pace” în stil românesc, astfel încît “toată lumea să fie mulţumită”. Tăietorul de păduri să rămînă cu banii, cumpărătorii de vile să rămînă cu vilele, iar noi, prostimea, să rămînem cu satisfacţia că s-au dat nişte amenzi şi cu iluzia că reprezentanţii statului şi-au făcut datoria. M-aş bucura să greşesc şi să avem supriza ca, împotriva mersului lucrurilor în România, autorităţile chiar să-şi facă treaba. Pe de altă parte, însă, e greu de crezut că persoanele care au tăiat acolo au făcut asta fără ca autorităţile, măcar la nivel local, să nu ştie nimic despre ce se întîmplă. Iar dacă au ştiut, dar n-au făcut absolut nimic să îi oprească, atunci… ce putem deduce?

          Pentru ca lucrurile să fie clare, vreau să explic mai în detaliu de ce lista de lucruri care ar trebui să se întîmple, enumerate la începutul acestui articol, este un minim necesar şi de ce ar trebui să ne simţim insultaţi dacă autorităţile vor face mai puţin de atît.
          În primul rînd, ar fi ideea că faptul e deja consumat, că deja e prea tîrziu, pădurea nu mai există, vilele sînt deja construite şi cumpărate de diverse persoane, deci nu se mai poate face nimic, iar acolo va rămîne definitiv cartier de vile. Practic, asta ar înseamna că, dacă eşti un infractor şi vrei să distrugi în mod abuziv o zonă (pădure, parc, clădiri de patrimoniu etc.) şi să o transformi în cartier rezidenţial, tot ce trebuie să faci e… să te mişti repede! Iar dacă te mişti suficient de repede încît să nu observe nimeni, ai scăpat! Construieşti, vinzi, iar cartierul de vile creat abuziv, prin mijloace ilegale, rămîne cartier de vile! Cu alte cuvinte, ar însemna că legea se aplică diferit, în funcţie de viteza cu care s-a mişcat infractorul şi/sau de lentoarea cu care s-au mişcat autorităţile. Ceea ce este profund injust, măcar din punct de vedere moral, dar şi din punct de vedere logic. Repet: dacă vilele la Căminul Alpin s-au construit ilegal, atunci trebuie demolate! Faptul că au apucat să le construiască şi să le vîndă nu face ca toată această afacere să fie mai puţin ilegală, deci nici consecinţele legale nu ar trebui să fie determinate de acest fapt.
          Cineva ar putea aduce în discuţie, aici, faptul că proprietarii vilelor probabil nu au nicio legătură cu cei care au defrişat, ei fiind cumpărători de bună credinţă. Motiv pentru care, poate ar fi mai bine să nu le demolăm vilele, pentru că… deranjul ar fi prea mare. La care, eu aş pune următoare întrebare: se aplică, oare, legile în mod diferit, în funcţie de cît de mare este “deranjul” pentru unii sau pentru alţii? Se aplică, oare, legea doar în acele situaţii în care sîntem siguri că nu deranjăm pe nimeni? În plus, presupunînd că proprietarii vilelor chiar nu au ştiut că acolo nu se pot construi vile de vacanţă, cu alte cuvinte că au fost escrocaţi de cel care le-a vîndut nişte terenuri care, în realitate, nu puteau fi vîndute ca terenuri de vile, vina pentru acest lucru le aparţine celor păcăliţi. Statul nu are nicio obligaţie faţă de persoanele care au fost escrocate de terţi. Obligaţia statului este să aplice legile. Iar dacă acele vile nu puteau exista din punct de vedere legal, atunci trebuie demolate. Persoanele escrocate, bineînţeles, îşi pot recupera banii pe diverse căi, ori din confiscări, ori acţionîndu-l în judecată pe escrocul de la care au cumpărat. Însă asta nu are nicio legătură cu ceea ce trebuie să facă autorităţile. Ca să fac analogie, cum ar fi dacă eu, să zicem, aş fi un milionar, iar un escroc reuşeşete să mă convingă că îmi poate vinde Casa Poporului pe un milion de dolari; iar apoi, după ce a fugit cu banii, statul să zică “acuma ce să facem, faptul e consumat, omul a apucat să cumpere, Casa Poporului e a lui, nu mai putem să-l deranjăm, pentru că el e un cumpărător de bună credinţă, săracul”. N-ar fi un pic absurdă o astfel de abordare?! Ba ar cam fi… 🙂 Dacă vilele de la Căminul Alpin au fost construite ilegal, atunci trebuie demolate!
          Iar termenul de “bună credinţă” mi se pare un pic nepotrivit pentru proprietarii acelor vile. Nu ştiu cum stă treaba din punct de vedere legal, nu am detalii despre tranzacţiile imobiliare din zonă, dar, măcar din punct de vedere uman, numai dacă ne uităm la felul ostentativ în care viloaiele, curţile şi gardurile au fost proțăpite acolo, sau la felul în care au obturat parțial capătul dinspre pădure al străzii Clăbucetului, ne dăm seama imediat cam cu ce fel de oameni aveam de-a face. Sînt destul de sigur că nu este vorba de niște oameni de bun simț, cărora să le plîngem noi de milă.

Gard vila de manelist
Proprietatea unui manelist la margine de pădure, cu gard de doi metri în mijlocul străzii.

          Şi mai am o problemă cu felul în care autorităţile publice aplică legile în România, în special cînd e vorba de construcţii ilegale. Este vorba de folosirea unui standard dublu, în funcţie de cît de “importante” sînt persoanele implicate. Standard dublu care, probabil, va fi aplicat şi aici, în cazul de la Căminul Alpin. În România, dacă eşti un sărăntoc şi eşti prins că furi nişte crăci din pădure, fiindcă fără lemne de foc familia ta ar îngheţa pe timpul iernii, te alegi cu dosar penal. Dar, tot în România, dacă eşti un baştan şi razi ilegal hectare întregi ca să ridici un cartier de vile, sau demolezi clădiri de patrimoniu ca să faci blocuri cu 10 etaje, autorităţile încep imediat să caute soluţii de compromis, care să mulţumească pe toată lumea. Fapta săracului, motivată de o necesitate şi mult mai puţin gravă ca prejudiciu, este sancţionată fără ezitare. Fapta bogatului, motivată de dorinţa de sporire a averii și de mofturile celor care își doresc case de vacanță în locații privilegiate, este tratată ca o situaţie “delicată”, în care autorităţile încearcă să se poate cu mănuşi, să găsească scuze şi să facă în aşa fel încît să nu deranjeze prea tare. De ce?! Oare din cauză că sîntem o ţară primitivă, în care legile încă se aplică diferit, în funcţie de statutul social al persoanelor implicate?! Mai spun încă o dată: dacă vilele de la Căminul Alpin nu puteau exista din punct de vedere legal, atunci trebuie demolate!
          Nu în ultimul rînd, ar fi ideea că e suficient să se dea o amendă. Din nou, ce o să spun în continuare e valabil, în principiu, pentru toate construcţiile ilegale din România, nu numai pentru ce se întîmplă la Căminul Alpin. Cred că numai în zona Comarnic-Braşov s-ar putea găsi exemple cu sutele, dar să analizăm cazul de faţă: să zicem că persoanele care au defrişat şi au vîndut terenuri au scos un profit de aproximativ 2.000.000 de lei. Apoi vin autorităţile, constată că s-a tăiat ilegal şi dau o amendă de 60.000 de lei. La prima vedere, unii ar fi tentaţi să spună că “s-a făcut dreptate”. Dar, dacă ne gîndim un pic, cam cît de tare credeţi că îi sperie sau îi încurcă o amendă de zeci de mii de lei pe nişte oameni care învîrt milioane? 60.000 din 2.000.000 înseamnă doar 3%. E practic ca un fel de taxă! Şi nici măcar una foarte mare. Cu alte cuvinte, dacă vrei să faci bani foarte mulţi din construcţii ilegale în România, statul îţi dă voie, însă cu condiţia ca, doar în situaţia în care eşti prins(!), să mai plăteşti o taxă suplimentară nesemnificativă. Atît! Păi cine n-ar plăti un 2-3%, “taxă de ilegalitate”, ca să facă milioane? Ai putea chiar să te duci să plăteşti înainte, ca să scuteşti autorităţile de nişte drumuri în plus. “Bună ziua, aş dori şi eu să comit o infracţiune în perioada următoare şi vroiam să întreb… cam cît e amenda? Cît, 60.000 de lei? Doar atît? A, păi atunci daţi-mi două!” Să fie omul asigurat şi pentru o posibilă recidivă. Lăsînd ironia la o parte, acum înţelegeţi de ce ideea că “s-a dat amendă, deci s-a făcut dreptate” reprezintă, de fapt, un scuipat în ochi dat de autorităţi cetăţenilor? Tocmai din acest motiv, atît confiscarea sumelor obţinute ilicit, cît şi demolarea, sînt măsuri obligatorii în situaţiile în care avem de-a face cu construcţii ilegale.
          În încheiere, nu pot decît să mai repet, încă o dată, ce am tot spus mai sus: dacă vilele de la Căminul Alpin au apărut acolo ca urmare a comiterii unor fapte ilegale, atunci trebuie să fie demolate, terenurile şi sumele de bani obţinute din tranzacţiile imobiliare trebuie confiscate, pădurea trebuie replantată, iar zona respectivă trebuie să reprimească încadrarea iniţială, de pădure aflată pe domeniul public, în extravilan.