Un articol mai scurt azi, dar sper să revin cu altele cît mai curînd, însă vroiam să pun şi aici un link către un alt articol, apărut acum vreo săptămînă pe Ziar de Buşteni şi care ar trebui neapărat citit de locuitorii din oraşul nostru, pentru că scoate în evidenţă nişte lucruri uneori mai greu de observat cu ochiul liber. Articolul, în caz că nu l-aţi citit deja, îl găsiţi aici: Campionatul European de Science Fiction, Buşteni, 2013.
          Şi, dacă tot sîntem la acest subiect, cu parcul central şi aşa-zisa “staţiune renăscută”, n-ar fi rău să ne aducem aminte un pic de propaganda care s-a făcut la demararea acestui proiect de către autorităţile locale din Buşteni. Progandă care, aşa cum se întîmplă de cele mai multe ori în oraşul nostru, plin de oameni inteligenţi şi raţionali, a avut un mare succes. Cîteva citate din textele de propagandă care circulau acum cîţiva ani:

  • “Elvetia se muta pe DN1”
  • “Cand proiectul demarat acum va fi gata, turistii, dar si localnicii, nu se vom mai plictisi nicio clipa”
  • “Parcul orasului va arata ca un centru de statiune turistica europeana, cu amfiteatru, cu teatru de vara, cu gradina botanica, fanfara, locuri de joaca pentru copii. Deci vom avea un centru modern, cu care sa ne mandrim din 2012” (asta o zicea însuşi Măria-Sa, Emanoil Savin, despre proiectul care, la acea dată, era programat pentru a fi gata în 2012 – pentru cine stă un pic mai prost cu matematica, 2012 vine înainte de 2013 😉 )

          Cît despre cei care chiar v-aţi entuziasmat la gîndul că acest proiect va aduce Elveţia la noi acasă şi va transforma radical, în bine, centrul oraşului, n-ar fi o idee rea să faceţi o comparaţie între ceea ce vă imaginaţi acum cîţiva ani, atunci cînd citeaţi şi credeaţi texte precum cele de mai sus, şi realitatea care poate fi observată, astăzi, cu ochiul liber. Seamănă? Sau nu seamănă?
          Comparat cu vechiul parc central, parcul “renăscut” este un kitsch hidos. Arborii de altădată tăiaţi aproape toţi, nişte stîlpi albi înfipţi în pămînt, ca-ntr-o curte de spital, un culoar făcut din nişte… chestii de lemn care nici nu ştiu ce rost au, bănci aproape deloc şi un şantier fără sfîrşit. Apropo de bănci şi de copaci, aceste “obiecte decorative” au, de fapt, un scop cît se poate de practic într-un parc. Scopul unei bănci, de exemplu, e ca omul să vină şi să se aşeze pe ea, ca să se odihnească sau să se relaxeze. Scopul arborilor este, pe lîngă componenta estetică, să ofere umbră, ca să nu stea omul venit să se relaxeze în parc ca şopîrla-n soare. Însă impresia pe care mi-o lasă noul parc central, ca, de altfel, şi alte schimbări făcute la Buşteni în ultimul timp, este că a fost conceput mai mult pentru a fi admirat, decît pentru a fi folosit. Iar admiraţia să fie, cumva, întru gloria lui Emanoil Savin, Ctitorul, Creierul, Omul din spatele tuturor acestor “minunăţii” care apar în ultima vreme la Buşteni. Un exemplu din aceeaşi serie ar fi şi ghivecele din faţa primăriei. Altfel frumoase, dar… cine dracu’ pune ditamai ghivecele în mijlocul unui trotuar foarte circulat? Scopul trotuarului este să mergi pe el, nu să fie folosit ca loc de amplasare a ghivecelor. Singura explicaţie care îmi vine în cap este ca acele ghivece au fost puse intenţionat aşa, în faţa primăriei, pentru că, în nelimitata lor inteligenţă, s-au gîndit că lumea va trece pe acolo şi, îmbătată de admiraţie, îşi va zice “Vai, ce frumos şi îngrijit arată primăria din acest oraş! Oare cine o fi primar? Cred că e un mare gospodar! Jos pălăria!” Nu ştiu, poate că nu e aşa, dar aceasta este impresia pe care mi-au lăsat-o mie, anume că multe dintre lucrurile care se fac la Buşteni sînt motivate mai degrabă de cultul personalităţii decît de o preocupare pentru aspectul practic al lucrurilor.
          Despre vechiul parc, tot propaganda spunea că e “îmbătrînit” şi “prăfuit”. Poate e şi un pic de nostalgie, sau poate că nu, dar mie îmi plăcea, aşa “îmbătrînit” cum era. Îmi plăcea, cu siguranţă, mult mai mult decît kitschul construit în loc. Poate că, într-o zi, vom reuşi să înţelegem, şi la Buşteni, că nu tot ce este vechi este neapărat urît şi inutil şi nu tot ce este nou este neapărat frumos şi util. Valabil pentru parc, dar şi pentru multe alte lucruri, “renăscute” sau în curs de “renaştere” aici, la noi, în Staţiunea de la Poalele Caraimanului.

Advertisements