… este o întrebare pentru primar şi consilierii locali. O întrebare simplă, la care nu văd cum ar putea cineva să dea un răspuns care să aibă logică. În urma licitaţiei, suma cea mai mare pentru redevenţa anuală a fost de aproximativ 250 de mii de euro (dar edilii noştrii cred că s-ar fi mulţumit şi cu 100 de mii). Sumele investite în ultimii 5-10 ani în domeniul schiabil sînt, din cîte am înţeles, undeva în jur de 6,5 milioane de euro. Primul calcul ar fi următorul: în cîţi ani de încasare a unei redevenţe de 250 de mii de euro poate fi recuperată investiţia de 6,5 milioane de euro? Cu alte cuvinte, presupunînd că încăsam an de an 250 de mii de euro, cam în cîţi ani am ajunge pe zero? Răspunsul este… 26 de ani! Cam mult pentru un domeniu schiabil considerat “cel mai bine îngrijit din ţară”, aflat într-o “staţiune renăscută, în plină expansiune” şi administrat de un ilustru doctor în economie care, culmea, şi-a dat doctoratul fix în domeniul investiţiilor din turism! Acelaşi calcul, dar cu redevenţa de 100 de mii de euro, cea cu care s-ar fi mulţumit primăria, ne dă o cifră halucinantă: profitul ar acoperi investiţia iniţială în nu mai puţin de 65 de ani! Dacă un manager de la o companie privată ar face o investiţie de milioane de euro, dar care ar urma să fie recuperată abia după 65 de ani, ar fi dat afară a doua zi. În şuturi! Iar simplul fapt că autorităţile locale ar fi de acord şi cu o sumă atît de mică este o acceptare, din partea lor, a faptului că investiţiile de la Kalinderu au fost cam inutile din punct de vedere econimic şi făcute prost, ceea ce înseamnă că fosta poiană de la baza pîrtiilor, un loc deosebit de frumos, acum pierdut definitv, a fost distrusă degeabă.

Kalinderu, drum forestier distrus
Pe aici trecea, în urmă cu vreo 10 ani, un drum forestier pitoresc, loc ideal pentru plimbări uşoare prin liziera pădurii de lîngă oraşul Buşteni. Undeva în faţă şi în stînga era o poiană, astăzi distrusă şi ea, în numele obţinerii unor beneficii economice care, din cîte vedem, nu prea există.

          A doua problemă, care cred că sare imediat în ochi oricărei persoane care aude despre această concesiune: profitul privatului va trebui să fie mai mare decît redevenţa! Altfel nu ar avea niciun sens ca un privat să se angajeze într-o astfel de afacere. Ori, dacă domeniul schiabil Kalinderu aduce un profit anual mai mare decît redevenţa, de ce s-ar mulţumi administraţia locală cu încasarea unei sume mai mici decît profitul pe care îl poate scoate de una singură?! Practic, este echivalent cu a lua bani de la bugetul oraşului şi a-i da unui privat, fără niciun motiv! Aici, un fel de scuză ar putea fi că privatul va administra mai eficient domeniul schiabil, va reduce cheltuielile şi va creşte încasările, iar din asta va rezulta şi diferenţa de profit. Posibil să fie şi aşa, însă, în acest caz, putem pune o altă întrebare: Dacă privatul poate creşte atît de mult şi atît de uşor eficienţa, de ce nu o creşte administraţia locală? De ce nu o cresc cei care se ocupă, în frunte cu marele doctor în economie, de dezvoltarea turismului în oraşul Buşteni? De proşti ce sînt?

Domeniul schiabil Kalinderu
Baza domeniului schiabil Kalinderu, un conglomerat de beton şi fiare construit pe locul fostei poieni şi al pădurii din apropiere.

          Ca să sintetizez, după cum văd eu lucrurile, cred că ar fi vreo 4 variante de explicaţii posibile pentru decizia, foarte dubioasă, de a concesiona domeniul schiabil Kalinderu:

  • (1) Prostie. Plecînd de la premisa că domeniul schiabil are potenţial să aducă un profit mult mai mare decît cel obţinut în prezent, ar avea sens ca tu, autoritate locală, să te bucuri şi la 100 de mii de euro pe an, în condiţiile în care, acum, scoţi mult mai puţin sau poate chiar mergi în pierdere. Însă de aici putem deduce că persoanele care s-au ocupat de domeniul schiabil pînă în acest moment sînt de o incompetenţă crasă şi sînt conştiente de acest lucru – dovadă fiind faptul că s-a dorit concesionarea.
  • (2) Prostie crîncenă. Dacă plecăm de la premisa că domeniul schiabil aduce un profit mare şi acum, mai mare decît redevenţa pe care ar urma să o încasăm, ar însemna că oraşul Buşteni cedează, de bună voie şi absolut gratuit, o parte din profitul pe care îl obţinea an de an de la Kalinderu. Ca să faci aşa ceva, trebuie să fii complet retardat.
  • (3) Hoţie. Există multe metode de a fura banul public, dar o să dau doar un exemplu: Să zicem că tu, autoritate locală, ştii foarte bine că domeniul schiabil poate aduce un profit cel puţin de ordinul sutelor de mii de euro anual. Faci toate investiţiile iniţiale din bani publici, timp în care, intenţionat, administrezi domeniul în bătaie de joc, în aşa fel încît să meargă la limită, sau chiar în pierdere. Apoi, după ce s-au încheiat toate investiţiile, îl concesionezi unui privat, pe o sumă despre care ştii că va fi mai mică decît profitul potenţial. Şi, după ce ajunge la privat, ca prin minune, domeniul schiabil începe să producă la adevăratele posibilităţi. Iar banii, care în mod normal ar fi fost ai oraşului, deci ai noştri, ai cetăţenilor, urmează să fie împărţiti frăţeşte între autorităţile locale corupte şi privat, cu care sînt mînă în mînă. Cu alte cuvinte, furt în stil golănesc! Bineînţeles, acesta este doar un exemplu de modalitate de a fura, însă această reţetă de prăduire a banului public a fost aplicată pe scară largă în România după Revoluţie, aşa că nu m-ar mira să se fi pus la cale ceva similar şi în cazul Kalinderu.
  • (4) Escrocherie. Dacă plecăm de la premisa că domeniul schiabil, oricît de bun ar fi managementul, nu are cum să aducă un profit mai mare de 100 de mii de euro pe an, iar autorităţile locale ştiu acest lucru, tragem concluzia că licitaţia de concesionare nu este altceva decît o încercare de a escroca un privat şi de a salva, în acest fel, o investiţie păguboasă. Cum escrochezi un privat? Îl faci să creadă că lucrul pe care i-l vinzi valorează mult mai mult decît valorează în realitate (spunîndu-i poveşti despre “cel mai tare domeniu schiabil din ţară”, făcîndu-l să creadă că sînt mulţi care se bat pentru a obţine concesiunea etc.). Iar atunci cînd privatul îşi va da seama că s-a păcălit şi că nu poate plăti redevenţa, va fi prea tîrziu.

          Aşadar, test grilă pentru primarul şi consilierii locali ai oraşului Buşteni: Care este motivul pentru care vreţi să concesionaţi domeniul schiabil Kalinderu?

  • (a) pentru că sîntem proşti;
  • (b) pentru că sîntem incredibil de proşti;
  • (c) pentru că sîntem nişte hoţi;
  • (d) pentru că sîntem nişte escroci;
  • (e) … ???

          Am lăsat şi varianta (e), în ideea că poate, cine ştie, există şi o explicaţie care mie îmi scapă. Dacă poate cinvea să ofere această explicaţie, dar cu argumente şi cu cifre, este liber să o facă. Însă eu nu cred că o astfel de explicaţie există.


          Actualizare 30-septembrie-2013: Pentru a păstra corectitudinea articolului, trebuie să fac două rectificări la textul iniţial (rectificări care nu schimbă, însă, esenţa articolului): prima ar fi că poiana distrusă la care mă refeream eu nu era “poiana Kalinderu”, care este sus, la staţia de plecare a telescaunului, ci poiana mare de jos, cea de la baza pîrtiilor, unde erau altădată bolovanii aceia uriaşi şi prin apropierea căreia trecea pîrîul Valea Albă. A doua rectificare ar fi că, în sens strict, Fun Park-ul nu a fost construit chiar pe locul poienii, ci pe locul pădurii de lîngă poiană, pădure care a fost defrişată (adică vreo 20-30 de metri în lateral). Însă ideea era că locul (poiană + pădurea de lîngă + peisaj) a fost distrus şi înlocuit cu un complex de fiare şi betoane, complex care înglobează Fun Park + schelă de căţărare + telescaun + clădire şi ce mai e pe acolo, totul plecînd de la promisiunea că oraşul va obţine nişte beneficii materiale foarte mari, dar care, în practică, nu prea există.

Advertisements