Pe 17 decembrie, adică luni, se pare că va avea loc, la Buşteni, o dezbatere publică pe tema impactului (asupra mediului) pe care îl va avea proiectul de reabilitare a sistemului de alimentare cu apă al oraşului. Este vorba despre proiectul acela care, printre altele, presupune şi introducerea unor staţii de tratare a apei potabile cu clor. Adică apa pe care o să o bem noi toţi, cei care locuim în Buşteni. Eu nu o să fiu prezent la dezbatere (chiar dacă aş fi fost, nici măcar nu ştiu dacă tema şi formatul dezbaterii ar fi permis dezvoltarea sau măcar atingerea celui mai important aspect al acestui proiect, anume clorinarea apei), dar, avînd în vedere că sînt persoane, atît din primărie, cît şi din anturajul primarului, care citesc acest blog, o să îmi exprim aici, încă o dată, opiniile şi poziţia mea în legătură cu proiectul de reabilitare a reţelei de apă din Buşteni.
          Pentru cei cărora le e lene să citească mai mult de 2-3 fraze la rînd, varianta scurtă ar suna cam aşa: SCOATEŢI, BĂ, STAŢIILE DE CLORINARE DIN PROIECT! Clorinarea apei este o idee mai mult decît cretină şi îmi este greu să îmi imaginez cum a putut cineva din Buşteni să se gîndească la aşa ceva! E genul de decizie la care te-ai aştepta din partea unui duşman al oraşului, nicidecum din partea unuia dintre noi. Şi acum să detaliez…

          Reabilitare da, clorinare nu. Nu vreau să se înţeleagă din ceea ce am scris mai sus că sînt împotriva întregului proiect. Din contră, cred că reabilitarea, extinderea, modernizarea sistemului de alimentare cu apă al oraşului Buşteni este un lucru pozitiv şi necesar. Ceea ce deranjează (nu numai pe mine, ci pe foarte mulţi) este intenţia de a băga clor în apă. Nu spune nimeni că proiectul ar trebui abandonat, ci doar că ar trebui să îl modificăm, în sensul de a elimina cele 4 staţii de clorinare, sau măcar de a le înlocui cu staţii de dezinfecţie a apei bazate pe o tehnologie alternativă (ultraviolete, de exemplu).

          Impactul asupra sănătăţii cetăţeanului. Dezbaterea de luni se referă la impactul asupra mediului. Foarte bine că se fac astfel de dezbateri (deşi mă îndoiesc că se fac din prea multă grijă pentru mediu; mai degrabă, cred că există vreo prevedere legală care îi obligă să organizeze o dezbatere). Dar la impactul asupra stomacului meu, al cetăţeanului din Buşteni, cel care voi bea mizeria de apă cu clor în următorii 20-30 de ani, s-a gîndit cineva? De ce nu se face o dezbatere şi pe tema aceasta? De ce nu se ţine cont şi de opiniile noastre, ale cetăţenilor, covîrşitor potrivnice ideii de clorinare a apei potabile?
          Bineînţeles că, dacă apa de la Buşteni va fi clorinată în viitor, nu voi bea mizeria, ci mă voi duce la alimentară şi voi cumpăra apă plată îmbutelită. Caz în care, impactul nu va mai fi asupra stomacului, dar va fi asupra buzunarului. Va fi mai mare ruşinea, ca într-un oraş ca Buşteniul, unde apa curge direct din munte, noi să fim nevoiţi să mergem la alimentară, ca bucureştenii, pentru a putea avea acces la apă potabilă fără gust de chimicale!

          Clor în apă? Care este logica? Am două întrebări la care, deşi le-am tot pus în stînga şi în dreapta, nu am obţinut încă răspuns. Prima: de ce este nevoie de dezinfecţia apei? Eu beau apa de la Buşteni de zeci de ani şi nu m-am îmbolnăvit nici măcar o singură dată. A doua: presupunînd că este nevoie de dezinfecţie (deşi nu cred că este), de ce s-a optat pentru staţiile pe bază de clor, atîta timp cît există alternative mult mai puţin nocive pentru sănătatea cetăţenilor (ultraviolete)? Poate cineva să răspundă la aceste întrebări?
          Deşi nu există explicaţii oficiale, care să motiveze, în mod coerent, decizia de a clorina apa de la Buşteni în viitor, am auzit, totuşi, cîteva pseudoargumente în favoarea acestei idei. De exemplu, cineva ar putea spune: “da ce, bă, cînd plouă şi vine apa cu noroi e bine?”. Normal că nu e bine. Doar că… noroiul din apă nu are nicio legătură cu clorul. Clorul este pentru bacterii. Noroiul din apă nu îl elimini cu clor. Noroiul din apă îl elimini cu filtre şi asigurîndu-te că ai conducte etanşe. Nu ai nevoie de clor.
          Sau, altcineva ar putea spune: “clorul e ieftin, ultravioletele sînt scumpe; nu ne permitem să aruncăm banii”. Deşi s-ar putea ca, într-adevăr, staţiile pe bază de ultraviolete să fie un pic mai scumpe, costurile ar fi, în acest caz, depăşite cu mult de beneficii. Să luăm întîi costurile: în proiect apar 4 staţii de dezinfecţie; dacă presupunem că o staţie de tratare pe bază de ultraviolete costă cu 1 milion de euro mai mult decît una pe bază de clor (cifră mult exagerată; în realitate diferenţa nu e atît de mare), am obţine, la nivelul întregului proiect, o diferenţă de 4 milioane de euro. Însă costurile acestui proiect sînt suportate doar parţial de Oraşul Buşteni. Mai exact, noi contribuim doar cu 20%, ceea ce ar însemna o diferenţă de doar 800.000 de euro. Dacă tot vi se pare mult, gîndiţi-vă la faptul că, odată introduse staţiile de clorinare, vom rămîne cu ele pentru cel puţin următorii 20-30 de ani. Ce aţi prefera, să rămînem cu 800.000 de euro (pe care primăria oricum îi va cheltui pe cine ştie ce prostii) şi să bem apă cu gust de clor în urmărorii 20 de ani, sau să cheltuim 800.000 de euro acum, cumpărînd staţii pe bază de ultraviolete, şi să bem apă cu gust de apă în următorii 20 de ani? 800.000 pentru 20 de ani înseamnă doar 40.000 de euro pe an! O sumă infimă, dacă ne raportăm la beneficii (sănătatea fiecăruia dintre noi, plus “privilegiul” de a bea apă fără gust de chimicale). Cu atît mai mult cu cît, după cum am spus, în realitate, diferenţa de preţ dintre ultraviolete şi clorinare este mult mai mică.
          Alt pseudoargument: “clorul în apă e un rău necesar, pentru că altfel nu vom fi recunoscuţi ca staţiune la standarde europene”. Prima chestie: eu am avut ocazia să merg în staţiuni montane din străinătate, iar apa de acolo nu avea gust de clor. Avea gust de apă de munte. Deci se poate să fii staţiune “la standarde europene” şi fără să bagi clor în apă. A doua chestie: am observat că se face o confuzie, mai mult sau mai puţin intenţionat, între tratarea apei, care este un proces mai complex şi dezinfecţia apei, care este doar o parte opţională a acestui proces. În realitate, tratarea se poate limita doar la instalarea unor filtre şi la anumite procese de purificare, de natură pur mecanică, care să nu necesite folosirea de chimicale (clor sau alte prostii). Cu alte cuvinte, poţi avea staţii de tratare a apei şi fără dezinfecţie, deci şi fără clor. Chiar dacă, pentru a obţine nu ştiu ce recunoaştere a staţiunii în afară, e nevoie să avem staţii de tratare, mă îndoiesc că ne impune cineva, explicit, să băgăm clor în apă, atîta timp cît la Buşteni nu e nevoie de aşa ceva. Repet: reabilitare da, staţii de tratare a apei da, clorinare NU. Tratarea apei e una, clorinarea e altceva.
          Şi încă un pseudoargument: “fără staţii de clorinare în proiect, nu ne mai dă UE bani”. După cum am spus şi mai sus, îmi vine greu să cred că UE ar impune, explicit, o astfel de condiţie. Ar fi absurd. Mai degrabă, cred că este, şi în acest caz, aceeaşi confuzie între “tratare” şi “dezinfecţie”, despre care am vorbit deja. Oricum, dacă primăria foloseşte această motivaţie, atunci aş vrea şi eu să văd prevederea de la UE în clar, negru pe alb, care spune că primim bani doar dacă băgăm clor în apă. Pentru că eu nu cred că o astfel de prevedere există.

Conducta de apa linga Cepeca, Busteni
Aşa arăta, în 2012, o conductă de apă la care s-au făcut lucrări de reabilitare acum cîţiva ani. După ce au distrus complet o zonă înierbată, nimeni nu s-a mai sinchisit măcar să astupe conducta cu pămînt. Poza este făcută la marginea pădurii, în spatele complexului Cepeca.

          Impactul asupra mediului. Aici ar fi două aspecte. Primul este legat de impactul pe care l-ar putea avea asupra mediului substanţele chimice – clorul şi derivatele sale (unele mult mai periculoase) – care vor fi prezente în apa potabilă. Aici nu mă bag, pentru că nu sînt specialist. Impactul va fi cu siguranţă negativ, dar e posibil ca nivelul clorului în apă să fie prea mic pentru ca efectele asupra mediului să fie semnificative.
          Al doilea aspect este legat de impactul pe care îl vor avea lucrările propriu-zise. În mod normal, asta n-ar trebui să fie o problemă. Dar la Buşteni este. Pentru că la Buşteni, după cum se poate observa şi în imaginea de mai sus, se lucrează melteneşte. Cei din administraţia locală sînt nişte melteni, patronii care au contracte cu primăria sînt şi ei nişte melteni, iar muncitorii care execută lucrările sînt, la rîndul lor, tot nişte melteni (nu toţi, doar 99% dintre ei – niciodată nu e bine să generalizăm!). Iar rezultatele se pot vedea peste tot prin oraş: lucrări făcute superficial, în bătaie de joc, lucruri frumoase distruse aiurea, doar din prostie, copaci tăiaţi inutil, şantiere lăsate neterminate cu lunile sau cu anii, grămezi de moloz şi de gunoaie rămase în urma şantierelor şi pe care nu le mai strînge nimeni şi aşa mai departe.

          În concluzie, mesajul meu către autorităţille locale ar fi următorul:

  • (1) Scoateţi staţiile de clorinare din proiect.
  • (2) Dacă staţiile de dezinfecţie nu pot fi scoase din proiect, încercaţi să le înlocuiţi pe cele cu clor cu staţii pe bază de ultraviolete.
  • (3) Faceţi toate lucrările de reabilitare a conductelor şi a captărilor fără să distrugeţi (adică fără copaci tăiaţi, vegetaţie distrusă, maldăre de pămînt excavate şi apoi lăsate aiurea prin pădure etc.).
  • (4) Dacă nu e posibil să faceţi lucrările fără să distrugeţi, încercaţi măcar să distrugeţi cît mai puţin. Iar apoi, cînd lucrările sînt finalizate, încercaţi să reparaţi, pe cît posibil, distrugerile provocate: astupaţi zonele excavate, refaceţi vegetaţia, plantaţi puieţi acolo unde aţi tăiat copaci etc.

          Eu mi-am făcut datoria de cetăţean şi am exprimat, public, o opinie în legătură cu acest proiect. Aştept să şi-o facă şi autorităţile locale şi să ţină cont de părerile noastre, ale cetăţenilor din Buşteni.