Conform unui comunicat al MDRT (Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului), weekendul 17-19 februarie a fost cel mai aglomerat din actualul sezon de iarna. Se spune ca, la nivel national, s-au inregistrat 185 de mii de accese la instalatiile de transport pe cablu (telecabine, telegondole, telescaune, teleschiuri etc.), datele fiind furnizate de catre autoritatiile locale.
          Interesant este si clasamentul statiunilor, dupa numarul de accese la instalatiile de transport pe cablu. Conform datelor culese de MDRT, clasamentele pe statiuni montane, in weekendurile din 2012, ar fi urmatorele:

13-15 ianuarie 2012

Statiunea Accese Masini
Poiana Brasov 63.500 100.000
Predeal 36.000 3.000
Azuga 18.000 1.000
Sinaia 12.000 25.000
Borsec 11.000 800
Ranca 8.000 1.300
Straja 3.500 600
Sugas-Bai 1.700 450

 

20-22 ianuarie 2012

Statiunea Accese Masini
Poiana Brasov 66.000 70.000
Borsec 15.500 800
Straja 13.500 750
Azuga 12.300 1.000
Predeal 9.000 3.000
Ranca 5.000 700
Malini 2.200 750
Sugas-Bai 1.500 400

 

27-29 ianuarie 2012

Statiunea Accese Masini
Poiana Brasov 77.500 65.000
Predeal 26.700 2.100
Straja 18.700 860
Azuga 13.000 500
Borsec 12.200 560
Parang 6.000 500
Ranca 2.000 400
Malini 1.650 760
Sugas-Bai 1.400 370

 

10-12 februarie 2012

Statiunea Accese Masini
Poiana Brasov 63.100 42.000
Straja 24.600 1.400
Predeal 23.100 750
Azuga 15.500 200
Borsec 12.400 350
Nucet 11.000 700
Parang 7.200 250
Ranca 1.700 400
Malini 1.250 500
Sugas-Bai 930 320

 

17-19 februarie 2012

Statiunea Accese Masini
Poiana Brasov 86.600 50.000
Predeal 28.500 1.200
Straja 23.100 1.100
Borsec 16.400 650
Nucet 12.100 800
Parang 9.600 250
Azuga 3.800 400
Malini 2.350 950
Sugas-Bai 1.400 350
Ranca 1.400 350

 

24-26 februarie 2012

Statiunea Accese Masini
Poiana Brasov 70.000 40.000
Predeal 30.600 2.400
Azuga 29.400 700
Straja 21.400 1.200
Borsec 14.800 510
Nucet 10.830 600
Parang 4.900 300
Busteni 2.850 4.350

 

          Si acum, citeva comentarii pe marginea acestor date statistice:

  • (1) Busteni si Sinaia nu apar mereu in clasament. E posibil ca datele de la aceste statiuni sa nu fi fost centralizate, pentru ca mi-e greu sa cred ca, de exemplu, nici Busteniul, nici Sinaia, nu au reusit sa stringa, in cel mai aglomerat weekend al anului, macar 1400 de accese la instalatiile de transport pe cablu.
  • (2) Majoritatea acceselor care apar in statisticile MDRT s-ar putea sa fie urcari cu teleschiul. De exemplu, Straja, o statiune care apare constant in primele 3-4 locuri, are, din cite stiu, vreo 6 teleschiuri si un singur telescaun, iar Borsec, alta statiune fruntasa la numarul de accese, are numai un teleschi. Teleschiurile au, in general, lungimi de ordinul sutelor de metri (rar depasesc 1 kilometru) si deservesc partii relativ scurte. Asta inseamna ca o singura urcare cu telecabina poate echivala, usor, cu trei-patru urcari cu teleschiul, sau poate chiar mai multe. De exemplu, nu se poate echivala o urcare cu telecabina din Poiana Brasov pina pe Postavaru, cu o urcare cu teleschiul de pe partia Bradul. Este incorect, asadar, ca in statistici sa fie bagate, la gramada, telecabine cu telescaune, cu telegondole si cu teleschiuri (ma intreb daca, nu cumva, au intrat aici si accesele de la baby-ski). Mult mai corect ar fi fost sa se faca o statistica a banilor cheltuiti de turisti pe instalatiile de transport pe cablu, pentru ca asta e ceea ce conteaza cu adevarat.
  • (3) Avind in vedere ca, de luni pina joi, numarul de accese ar trebui sa fie mult mai mic decit de vineri pina duminica, dar si ca nu toate statiunile apar in statistici, cred ca o estimare cit de cit realista a numarului mediu de accese la instalatiile de transport pe cablu, pe saptamina, la nivel national, ar fi de vreo 400 de mii. Asta ar insemna, la un sezon de 12 luni, 4,8 milioane de accese pe an. La un pret mediu de 2 euro/acces, obtinem cifra de aproximativ 10 milioane de euro, incasari anuale la telescaune, telecabine, telegondole si teleschiuri. Incasari, nu profit. Si mai trebuie luat in calcul si faptul ca multe dintre aceste instalatii sint ale unor privati (asa cum e cazul in Predeal sau Poiana Brasov), deci acele 10 milioane de euro nu se intorc decit partial la bugetul statului si la bugetele locale. Daca ne gindim ca MDRT si autoritatile locale au facut, in ultimii ani, investitii in domeniile schiabile din toata tara de aproximativ 120 de milioane de euro (500 de milioane de lei, conform comunicatelor MDRT), ajungem la concluzia ca, indiscutabil, multe dintre aceste investitii s-au dovedit a fi paguboase. Este adevarat ca se mai recupereaza cite ceva din incasarile de la unitatile de cazare (de la turistii noi atrasi in statiuni), dar nu prea mult, pentru ca, in Romania, turismul montan inseamna mai mult turism de weekend, sau nici macar atit, multi “turisti” fiind, de fapt, doar vizitatori (vin dimineata, schiaza si pleaca seara).
  • (4) Pentru unele statiuni, un calcul similar arata ca incasarile anuale nu depasesc, intr-un sezon de iarna, citeva sute de mii de euro. Iar in cele mai multe cazuri, probabil ca incasarile sint sub o suta de mii de euro. Cit despre profit…
  • (5) Topul acceselor si topul incasarilor s-ar putea sa difere semnificativ. Interesant este si raportul masini/accese, care variaza foarte mult de la o statiune la alta.
  • (6) Din cele 56 de mii de masini, inregistrate la nivel national in weekendul cel mai aglomerat, 50 de mii au fost numai in Poiana Brasov si doar 6000 in restul celorlalte statiuni. Un pic cam ciudat… Nici nu stiam ca incap 50.000 de masini in Poiana Brasov! Si mai comica este cifra inregistrata, tot la Poiana Brasov, in weekendul 13-15 ianuarie 2012, adica nu mai putin de… 100 de mii de masini!
  • (7) Nu m-ar surprinde ca aceste cifre sa fie si un pic umflate, avind in vedere ca au fost furnizate de autoritatile locale, care au tot interesul sa le umfle, tocmai pentru a justifica investitiile care s-au facut in statiunile pe care le administreaza.

          Pentru a avea o imagine cit mai exacta a succesului sau insuccesului investiilor facute de MDRT, colectarea si interpretarea datelor statistice ar trebui facuta un pic altfel:

  • (1) Numarul de masini este irelevant. Banuiesc ca, in multe cazuri, autoritatile locale numara si masinile aflate in tranzit prin statiuni, nu numai pe cele ale turistilor.
  • (2) Nici numarul de accese nu este chiar atit de relevant, atita timp cit sint bagate, la gramada, acesele de la telecabine, telegondole, telescaune si teleschiuri. De asemenea, statisticile MDRT nu tin cont de faptul ca exista mai multe tipuri de cartele, cu preturi medii per acces diferite.
  • (3) O statistica relevanta ar fi cea a incasarilor totale la instalatiile de transport pe cablu, pentru fiecare statiune in parte.
  • (4) Alta statistica relevanta ar fi numarul total de innoptari. Sau, si mai bine, suma totala cheltuita de turisti pentru cazare si masa, in fiecare statiune.
  • (5) Profitul anual adus se investitiile MDRT ar trebui calculat, in mare, cam asa: incasari suplimentare la instalatiile proprietate publica – costuri suplimentare de intretinere a domeniilor schiabile proprietate publica (curent electric, combustibili etc) + impozite si taxe corespunzatoare incasarilor suplimentare de la instalatiile proprietate privata + impozite si taxe corespunzatoare innoptarilor suplimentare din fiecare statiune. Prin “suplimentare” inteleg diferenta dintre cifrele actuale si cifrele din perioada pre-investitii.
  • (6) Costul total al investitiilor facute de MDRT (120 de milioane de euro) ar trebui impartit la suma obtinuta cu formula de mai sus (profit anual adus de aceste investitii), pentru a vedea cam in citi ani vor fi recuperati banii. De exemplu, daca acest profit anual este de 3 milioane, inseamna ca banii investiti de MDRT in domeniile schiabile din Romania vor fi recuperati in 120 : 3 = 40 de ani! Dupa parerea mea, de “succes” s-ar putea vorbi doar de la sume de 10-12 milioane de euro in sus, profit suplimentar adus exclusiv de noile investitii. Ceea ce nu cred ca e cazul…

          Una peste alta, cifrele MDRT-ului nu mi se par deloc impresionante. Din contra, ele arata ca toata aceasta filozofie, de a dezvolta turismul montan din Romania punind accent, in principal, pe investitii in domenii schiabile, a fost gindita prost. Amuzant este, insa, faptul ca MDRT-ul prezinta statisticile de mai sus ca pe o… confirmare a succesului pe care, chipurile, l-ar avut investiile facute de acest minister in ultimii ani. 🙂