Mult prea multi romani se emotioneaza, mult prea usor, la auzul cuvintului “investitii”. Spre deosebire de cuvintul “cheltuieli”, care suna urit, a risipa, cuvintul “investitii” suna frumos, a bunastare, a progres, a crestere economica. Iar de acest lucru stiu sa profite foarte bine roboteii de PR ai politicienilor (adica, mai pe romaneste, slugile care au grija de imaginea primarilor, consilierilor judeteni, ministrilor sau parlamentarilor). “Stapinul meu a atras investitii de 20 milioane de euro”, zice unul. “Da, dar stapinul meu va atrage investitii de 30 milioane”, zice altul. Se lauda cu sumele cheltuite de cei pe care ii servesc, de parca acesta ar fi un criteriu infailibil de apreciere a performantei! Iar cetatenii se entuziasmeaza ca niste copii de gradinita la o cutie cu bomboane: “Ai vazut, dom’le? Se fac investitii! Incep sa se miste lucrurile si la noi!” Nimeni nu pare sa isi puna problema rentabilitatii, nimeni nu pare sa fie preocupat de eficienta. “Sa se faca investitii!” Bune, proaste, nu conteaza… important e sa se faca! Aceasta este, din pacate, mentalitatea multora dintre romani, fie ei conducatori sau simpli cetateni.
          Ce nu inteleg toti acesti oameni este ca valoarea unei investitii nu este data de suma de bani cheltuita, ci de profit. Daca, de exemplu, implementezi un proiect cu 10 milioane de euro, iar dupa 3-4 ani incasarile nu depasesc 1 milion de euro, e clar ca ai esuat lamentabil. Din nefericire, in Romania, astfel de exemple sint destul de frecvente, fie din cauza incompetentei celor care administreaza banul public, fie din cauza coruptiei. Pentru ca, nu de putine ori, asa-zisele “investitii” mascheaza, de fapt, niste tunuri, adevarate hotii la drumul mare, in care politicienii umfla in mod deliberat notele de plata catre companii private cu care sint mina in mina.
          In loc sa se entuziasmeze, pueril, de fiecare data cind aud de o noua investitie, cetatenii ar trebui sa fie atenti la cu totul alte lucruri. De exemplu, sa isi puna intrebarea daca banii investiti mai pot sau nu mai pot fi recuperati. Sau daca, nu cumva, in spatele unor proiecte de “dezvoltare” nu se ascund cu totul alte interese decit interesul public. Exista, fara indoiala, si investitii profitabile, facute cu cap. Nu trebuie sa uitam, insa, ca traim in tara tepelor si a conducatorilor incompetenti, iar intr-un asemenea context, o atitudine un pic mai sceptica din partea cetatenilor nu ar strica.

Advertisements